Congresul de la Sinaia al PMP a trecut, finuț, pe lîngă jurnalele de știri. A fost, s-a dat, dar, nu a rămas nimic. În fapt, a fost vorba despre o încercare de a dezlipi de pe el chipul lui Traian Băsescu. Încă, sunt mulți cei care n-au uitat că marca a fost la un moment dat înregistrată de Ioana Băsescu, că la Palatul Cotroceni s-a pritocit o fundație care, mai apoi, avea să devină partid. Și consilierii au alergat în stînga și în dreapta să pună în funcțiune mecanismele unui partid politic care nu avea altă idee, alt proiect, altă ideologie decît Traian Băsescu pe post de cocoș pe acoperiș. Și care partid urma să culeagă roadele simpatiei provocate în Republica Moldova de politica de acordare a cetățeniei române pentru moldoveni.
Partidul pus în funcțiune după plecarea de la Cotroceni a reprezentat o găselniță a fostului președinte prin care să se mențină în jocul politic. Și candidatura sa la Parlamentul European tot o astfel de explicație are. Dacă își imaginează cineva că Traian Băsescu și-a plănuit să valorifice contactele sale externe, cunoștiințele sale în domeniul politicii europene sau avea să continue un proiect de anvergură pe care l-a slujit în cele două mandate, că el are gîndire pentru o poziție mai solidă a României în concertul european, se înșeală. Traian Băsescu n-a depășit niciodată spiritul afacerilor portuare și o engleză de baltă cu care să se poată înțelege la o petrecere de pomină, plus un „deal” între marinari și vameși. Prestațiile sale de ministru, de primar și de președinte au lăsat în urmă un asemenea iz comportamental.
Din păcate, planurile marinarului de a trece prin vama alegerilor fără să fie sancționat de alegători au dat greș. Cu glumele lui răsuflate, cu actoria sa de circ și cu poantele sale hăhăite a mai păcălit de cîteva ori. Morala ulciorului politic avea să se confirme. La mustață și la chelie, partidul confecționat la Cotroceni și reprezentat de Eugen Tomac a rămas la porțile parlamentului. Nu s-au salvat decît tutorele și adoptatul pentru defilări poltice la Bruxelles.
Schimbarea lui Eugen Tomac cu Cristian Diaconescu pare a fi o tentativă de relansare a PMP. Dar, Cristian Diaconescu nu este un magnet de voturi. El face parte din categoria personajelor care nu atrag și nu deranjează, cu un comportament de diplomat precaut și întortochiat în exprimări. După un discurs al său, alegătorul din provincie pleacă întrebîndu-se despre ce a fost vorba.
La un moment dat, Cristian Diaconescu a fost chiar o speranță pentru un PSD mai intelectualist și mai prețios dar a fost îndepărtat imediat de șacalii din culise. Era prea naiv pentru marile jocuri și afaceri. Și l-au scos din cursă ca pe un intrus chiar la primii metri de la intrarea în finiș. Din candidat la viitor președinte al PSD și posibil candidat la președinția României, Cristian Diaconescu a căzut pînă la postura de tolerat și adăpostit în PMP.
Se poate relansa PMP-ul după acest Congres? Răspunsul este legat și de posibiliatea de relansare a lui Cristian Diaconescu. Are el șanse într-o candidatură la alegerile prezidențiale din 2024? Nu am apucături și înclinații de profet. După cum arată lucrurile, audiența și influența lui Traian Băsescu se face din ce în ce mai mică. Pînă în 2024, s-ar putea să se șteargă de tot. Pedepsele cu executare anunțate pentru Ioana Băsescu și Elena Udrea cu doar cîteva zile înaintea Congresului PMP abia dacă marchează drumul de viitor al fostului președinte. Pentru pemepiști a fost ca un ciocan în moalele capului. Traian Băsescu n-a mai zis nici mîc. În loc de beneficii și sprijin, prezența sa a început să atîrne.
Circulă printre politicieni ipoteza că PMP-u se va alătura foștilor băieți din PD, absorbiți de Partidul Național Liberal. Sună fezabil, mult mai fezabil decît formarea unui partid balama, care să țină locul UNPR-ului în jocul paramentar.
O fuziune a PMP cu PNL l-ar ajuta și pe Traian Băsescu să beneficieze de un pic de sprijin din partea foștilor colegi. Dar nu prea mult! Au și ei belele lor!
