O criză pe măsura noastră și a președintelui Iohannis

Nu are rost să ne prefacem sau să ne amăgim. Criza coronavirus este reală și consecințele cresc în dramatism. În consecință, președintele a invitat la o conferință de presă la care ne-a spus că avem bani de la Bruxelles, că se vor face investiții în infrastructură. Iar în privința pandemiei, situația este critică și mîine va avea o întîlnire cu ministrul de Interne, pentru a vedea ce măsuri vor fi luate.

Și acum întrebările! Omul avea chef de vorbă, nu de comunicat ceva! Era gol ca butoiul, dar murea de dorul ziaristelor privite de sus!


Trăim într-o țară de oameni săraci cu duhul? În țara lui Tristan Tzara și Eugen Ionesco, durerile și spaimele populației, eșecurile de administrare ale guvernului și panica populației sunt pentru mîine. Mare problemă a țării noastre este un subiect abia pentru a doua zi. Sau pentru a zecea. Fie și cu soluții tembele, tot pentru mîine rămîne.

Miercuri seara a fost doar o ieșire de fițe, o conferință de presă de ochii lumii! Doar pentru prezentarea cravatei albastre și pentru tot felul de considerații care nu țin de fișa postului. Doar un exercițiu de mișcat maxilarele. Președintele Iohannis a ieșit la rampă pentru a ne arăta că s-a întors de la Bruxelles și nu se află pe la Sibiu sau pe la Păltiniș.


Mircuri seară, am avut parte de o conferință de presă ca un banc prost. Președintele României a ținut să ne spună părerea sa despre alegerile locale și depre ritmul în care parlamentarii au legiferat ce nu i-a convenit. Calendarul localelor (el fiind un partizan al urgentării acestora!) va fi anunțat la jumătatea lunii august. Despre gravitatea gestionării pandemiei, cum spuneam, mîine. Sau altădată. La Paști sau la Crăciun! Pas cu pas, cum s-a grăbit președintele să citeze un prost de la Agnita!


Or, situația pandemică se agravează cu fiecare zi. Locurile la terapie intensivă sunt pe gătate, dacă nu, deja insuficiente. Personalul medical, epuizat. De fapt, am intrat într-o psihoză a coronavirusului. Unii sunt copleșiți de teamă. Alții ignoră riscul contaminării și disprețuiesc pericolul, fără să realizeze cu adevărat ce contribuție au la mărirea numărului de infestați și de victime. Economia este în picaj. Se închid firme, se închid piețe, crește numărul de șomeri. Exporturile scad și devenim și mai dependenți de importuri, mai ales în industria alimentară. Și urmează consecința cea mai gravă. Traversăm o criză nebună de încredere în autorități, chiar și în partenerii externi. Nu mai credem nici în autorități, fie ele medicale sau de securitate. Primul ministru vorbește de parcă s-ar adresa pereților. Vocea lui nu trece dincolo de fereastra biroului său. Și a președintelui, la fel. Cel mai adesea este recepționată distorisionat, nu din cauza măștii pe care o etalează, cît din cauza gîndirii și a lipsei de coerență și fermitate. Ludovic Orban nu depășește imaginea unei păpuși goale cu voce de împrumut. Și președintele este ieșit din joc.

Prestațiile sale lapidare, lăudăroase și, adeseori, primitive l-au scos din ecuația publică. Numai fanaticii sau proștii îl mai ascultă cu religiozitate. Cea mai mare parte a populației îl ignoră. Îl consideră figurant, disprețuitor și departe de situație. Aparițiile sale publice pe subiectul spălatului pe mîini, a purtatului măștii și a păstrării distanței fizice l-au redus la acest nivel. Personal, oricît de critic am fost față de președinte, nu cred că este chiar atît de incapabil să comunice cu populația. Îl omoară orgoliul și-l otrăvește vanitatea și este constrîns de un orizont de gîndire. Dar, este legat de mîini și de picioare și de gînduri de o echipă de umplutură, care nu este capabilă să-l ridice peste nivelul de sanitar comunal sau de director de apă și canal la societatea din Sibiu sau Angita. Cel mai trist lucru, după conferința de miercuri, este unul singur. În acest moment, România suferă de lipsa unui om care să comunice cu populația.

Să insistăm puțin asupra conferinței de presă. Dacă n-o ținea, Klaus Iohannis era mai cîștigat. Să răspunzi la întrebarea privitoare la declarația lui Mike Pompeo, care cheamă aliații la un front comun împotriva Chinei, într-un asemenea mod l-ar descalifica și pe ciobanul Ghiță și pe Mița de la Cotroceni. Cînd este de mers în excursie și la reprezentări, Iohannis se dă șeful polticii externe a României. Cînd este vorba de strategii și evenimente internaționale, se ascunde ca un șoricel și spune prostii. Adică „am luat act și vom face o evacuare”. Și „diplomația românească are capacitatea să analizeze și să ia o decizie”. Că omul are treabă la nevastă și pleacă la Sibiu!


Pentru inventarul de penibil al acestei conferințe de presă reproduc și alte cîteva „minunății”. Unele ale jurnaliștilor (unii, vai de mama lor!), altele, ale președintelui.

În legătură cu mărirea pensiilor, președintele a produs un citat demn de Mitică Dragomir: ”De la dorința sinceră la putința sinceră este o cale un pic mai lungă”

-Klaus Iohannis: „E clar că trebuie făcut ceva. Lucruri relativ simple. De exemplu, masca. Și distanțarea. Să păstrăm distanțarea!”. Adio spălatul pe mîini. Președintele a realizat penibilul situației sale de infirmieră națională.

-Dacă are de gînd să achiziționeze vaccinul anticovid în cazul în care se va descoperi?


Iohannis: ”În timpul stării de urgență, situația a fost bine gestionată. Decizia CCR a făcut gestionarea mai dificilă.  Și atitudinea parlamentului, care a tergiversat cu cinism adoptarea unui proiect de lege propus de guvern.


Iohannis: „Măsurile pe care le vom lua vor viza sănătatea copiilor!”

-Cum comentați măsurile de clasare a dosarului 10 august? Și dacă are de gînd să ceară demisia procurorului șef?


”Nu consider că situația este scăpată de sub control!”


”Argumente obiective pentru a critica Guvernul nu există!”

Panseul conferinței de presă, poate cel mai spectaculos dintre iohannismele lui Klaus Iohannis, este acesta:


”-Am atras atenția că este nevoie de o atenție sporită!”


Al doilea:


”-Haideți să facem fiecare ce poate să facă!”

Ce credeți? Joi, după întîlnirea cu afaceristul Marcel Vela de la Interne, preșdintele României va avea mai multe idei? Și va fi mai convingător? Și nu va rămîne la fel de aerian?