O carte despre Ceaușescu, ratată zgomotos

La lansarea cărții lui Constantin Boștină s-a strîns mult mai multă lume decît la o apariție a unei cărți de istorie. Explicația este simplă. Constantin Boștină a fost liderul studenților din România în perioada în care UASCR a atins un vîrf al existenței sale politice, fiind populată la vîrf cu activiști de valori profesionale și morale incontestabile.

Sunt mulți cei care se dau deștepți și intransigenți cu judecățile lor anticomuniste. Dar UASCR pe vremea lui Ion Traian Ștefănescu și, mai apoi, pe mandatele lui Constantin Boștină, în ciuda ideologiei, a strîns oameni de o valoare pe care România democratică nu a mai izbutit să o repete. Îmi pare rău, dar sunt gata să susțin și să depun mărturie (dacă mai interesează pe cineva!) că un secretar al studenților de pe vremea lui Boștină putea pune la respect și întoarce pe dos două guverne Cîțu, Cioloș, Dăncilă sau Orban. Pe vremea lor, la studenți, cel puțin, nu erau promovați indivizi fără minte și fără performanțe. Adică fără valoare.

O asemenea judecată m-a și dus la lansarea cărții, mai ales că fac parte dintre cei care îi datorează ceva fostului președinte al UASCR. Din păcate, la o primă privire aruncată asupra cărții aflată pe o masă, am rămas încremenit. Nu erau memoriile lui Constantin Boștină, ci un volum care îl avea pe copertă pe Nicolae Ceaușescu cu pumnul ridicat și strîns, iar într-o parte pe fostul său secretar personal (fost și lider al studenților) cu o privire chiorîșă, neîncrezătoare. Nepotrivită și nefericită machetare, chiar plină de orgoliu pe coperta unei cărți editate de Evenimentul Zilei și Capital.

Cartea poartă titlul de metaforă jurnalistică ”În ochiul ciclonului”, iar drept cîrlig pentru taraba vînzătorilor de carte propoziția lui Constantin Boștină ”Am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu”. Cartea reprezintă în fapt o punere pe piață a unei discuții purtate de Sorin Roșca Stănescu cu Constantin Boștină, discuție desfășurată după trei decenii și cu note semnate de o începătoare într-ale istoriei, Alice Barbu. Prefața lui Alex Mihai Stoenescu și postfața substanțială a lui Ion Cristoiu sunt menite să dea greutate volumului, dar nu izbutesc să-l salveze de la redactarea amatoricească, de la lipsa de conținut, de la încropelile jurnalistice ale unuia dintre cei mai bombastici autori de fake-news.

În fapt, ne aflăm în fața unui produs jurnalistic extrem de superficial, în stilul cărților redactate în penitenciar de Sorin Roșca Stănescu pentru a se libera mai repede. Jurnalistul care a făcut carieră cu dezvăluirile și afacerile de la Ziua, autointitulat de investigații, este autorul celebrului serial de scandal despre spionajul Iliescu-Botnariciuk. Tot el este autorul dezvăluirii fantomatice cu banii lui Traian Băsescu transferați în Insulele Seychelles. O colecție de bombe și dezvăluiri de Roșca Stănescu devine un veritabil volum de umor involuntar.

Răsfoind cartea scoasă de editura Evenimentul Zilei și Capital ca o lovitură de presă și ca o afacere de mare succes, nu putem să nu semnalăm lipsa totală de conținut, de rigoare și de sistematizare. Bunăoară, pe lîngă că se semnează pe copertă, Alice Barbu și SR Stănescu mai semnează și 22 de note explicative. În anumite situații, un subcapitol începe cu nota celor doi, semnată ”Alice Barbu, Sorin Roșca Stănescu”, precizare filologică de-a dreptul infantilă urmată de considerații trase de păr.

Ce-i interesant în această carte? Adică nou! Mai nimic. Doar mărturisirea lui Constantin Boștină de pe vremea în care era la Suceava cînd, în 1989, a fost trimis de Nicolae Ceaușescu la Egon Krenz, pe care Boștină îl cunoștea de pe vremea organizației studenților, să afle ce au pus la cale Gorbaciov și Uniunea Sovietică. Egon Krenz îi spune lui Boștină că, după ce-a aflat el de la Moscova, Nicolae Ceaușecu nu va prinde Crăciunul la putere. Din păcate, mărturisirea aceasta nu beneficiază de nici o probă. Pînă la o confirmare a ei în arhivele secrete germane, și ea rămîne sub semnul ambiguității.

În rest, cartea conține multe inutilități despre Nicolae Ceaușescu preluate de prin alte cărți, precum și considerațiile economice ale lui Constantin Boștină, fără nici o legătură cu coperta cărții.

Nu este treaba mea să mă întreb de ce Constantin Boștină nu s-a rezumat la o descriere minuțioasă a perioadei și a activității sale de secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu. A uitat? I s-a părut nesemnificativ sau prea puțin?


Cît privește autorii, ei au ratat subiectul și au umflat interlocutorul. Așezînd o bogată fișă biografică în deschiderea cărții, ei n-au făcut decît să avertizeze cititorul asupra amatorismului lor în materie.