Fac parte dintre telespectatorii fideli ai lui Mircea Badea. Explicațiile sunt nenumărate. Omul are talent, este consecvent cu sine însuși și în cele mai multe cazuri este drept. Mircea Badea are umor, o viteză nebună de reacție și capacitate de improvizație în ritm de mitralieră. Omul se supune cu încăpățînare unui efort care depășește orice închipuire.
Din epoca de început a presei libere în spațiul electronic, el este și singurul care a rezistat. Poate că Andreea Esca să intre în discuție, dar ea a ”alergat” pe un alt culoar de media și fără a se aventura în judecăți proprii și tranșante la fiecare subiect. Andreea Esca a prezentat și atîta tot. Mircea Badea a judecat singur și a dat verdicte, chiar dacă uneori pe lîngă sau total pe dos. Dar și-a permis libertatea devenită un lux de a avea propriile păreri și judecăți.
Cum spuneam, din anii 1990-92, Mircea Badea este singurul supraviețuitor căruia îi văd o continuitate și șanse de a continua cel puțin un deceniu. Și cu un loc unic în peisajul presei românești.
Nu pot să-l urmăresc pe Mircea Badea fără să-mi aduc aminte de perioada de aur de la Radio Total și de Jana Gheorghiu, cea care a fost mentorul echipei și sub a cărei influență s-a format o generație de jurnaliști. Între cei selectați de la început a fost și Mircea Badea. De cîteva ori, Badea a pomenit că l-aș fi dat afară de la Radio Total. Nu este chiar așa. De cîte ori îmi aduc aminte, secvența îmi stîrnește un zîmbet. Nu l-am dat afară pentru o culpă sau pentru incorectitudine. I-am spus că ar trebui să plece. Și a făcut-o în tăcere, la modul rezonabil, fără tărăboi. Tin minte perfect secvența în care el trebuia să facă o transmisie în direct de undeva de prin Piața Unirii. Și, cînd a intrat în direct, Badea a început să vorbească în versuri, în stilul țipuriturilor maramureșene și cu foarte puține legături cu subiectul. M-a pufnit rîsul și mi-a plăcut. Dar pentru un radio de știri și analize cum încercam noi atunci era ca nuca în perete. Evoluția sa de peste ani mi-a confirmat părerea. Mi-am dat seama că Mircea Badea nu avea nici o înclinație să devină reporter sau om de știri. Ce făcea el era mai mult show decît jurnalistică. De la Radio Total, Badea a plecat repede și a reapărut la 2M +, un radio lansat pe lîngă Tele7 abc, făcînd tandem, pentru mulți ani, cu Teo Trandafir. Acolo s-au și lansat cu adevărat și de acolo aveau să pornească fiecare pe cîte un drum propriu.
Să revin la Mircea Badea, spumos, cu tupeu, plin de umor, neobosit, cu disponibilități pentru tot soiul de subiecte din zone diferite, uneori supus politicii Antenei 3, alteori nu, Mircea Badea a devenit un reper și o personalitate. ”În Gura presei”, emisiunea marca Mircea Badea, mă relaxează pentru secvențele sale de umor, ironie, uneori caustică, ludică. Cel mai adesea nebun, alteori nu tocmai, discursul lui Badea ține de atîția ani și nu dă semne de oboseală sau de banalitate. Cine ar putea, vreme de decenii, să fie sclipitor și convenabil în fiecare seară?
Toate acestea sunt cunoscute celor care urmăresc postul de televiziune, chiar și celor care acuză Antena 3 de tot soiul de aranjamente, reprezentînd pactele politice ale patronului la care postul se înhamă mereu cu seninătate.
Scriu aceste rînduri nu ca o evocare a Radioului Total (dispărut între timp), nici ca o încercare de portret al personajului Badea, ci ca o remarcă privind coerența judecăților sale distincte în legătură cu politica, divertismentul, moda și muzica ultimilor ani. Un întreg peisaj media se preface, se căciulește și promovează cele mai mari aberații de viață cotidiană și divertisment, toate importate de peste Ocean. Badea rîde de ele, le examinează critic, le calcă în picioare cu umor și le pune la locul lor.
Pe cont propriu, Mircea Badea continuă un demers de igienă publică și morală pentru care merită toate laudele.
Și pentru care îl urmăresc în continuare!