Am încercat să urmăresc dezbaterile pe proiectul de bugetul de anul acesta. Nebunie curată. Și circ. Și incoerență. O pedeapsă! O succesiune de acuzații și de bancuri, de cioace parlamentare. Aleșii neamului, pe coridoarele Palatului Parlamentrului, se grăbesc să-și spună ultimul banc, ultima poantă. Cam la fel procedează și actorii în pauzele dintre repetiții. Spun bancuri și simt nevoia să rîdă. Indiferent că repetă la o tragedie, la o dramă siropoasă sau la o piesă politică.
Marea lor conștiință artistică, patriotică sau civică se relaxează și se exprimă prin bancuri. Așa fac și politicienii. Ne descriu viața, iau decizii și se înfruntă în bancuri. Și de la bancuri și glume se batjocoresc, se jignesc, le sare muștarul și încep să acuze. Să amenințe cu pumnul, cu poliția, cu DNA-ul! Dialogul între părți se preface într-o formă de lătrat prelungit pînă la marginea răzbunării fizice.
Cam asta am văzut și în dezbaterile din Parlament. Camerele reunite, în loc să fie mai preocupate de soarta poporului, s-au dat în stambă. Mama mă-sii de țară, cu prioritățile și cu necazurile ei. Ia să facem noi un pic de bășcălie! Să-i facem de rahat, zic unii, în vreme ce adversarii se rezumă la înjurături, la scuipat între ochi, la trimis în iad sau în draga origine maternă. Și dă-i! Banii românilor în sus, banii românilor în jos! Banii românilor, cu-cu! Nu-s! Banii ungurilor și ai sașilor, ai lipovenilor și ai turco-tătarilor? Ce, nu le convine? Maima din Parlament, ca să arate cît de mare e cocoașa dragostei de țară, nu vorbește și nu gîndește și nu se adresează decît la români, la banii românilor. Ceilalți, sictir! Face bine la discurs și la obraz. Și, în loc să aducă înjurături, adună voturi. Teatru politic de 100 de ani cu același final! Românii noștri, văleu, copiii lor, mucles hoților și bandiților, analfabeților (zice cultul și chelul de Cîțu).
Toată dezbaterea a fost un tărăboi de dragul televiziunilor și al nevestelor, al șefilor de partid, nerăbdători să-și vadă oamenii în luptă.
Putem avea buget deștept cu parlamentari hahalere? Putem avea planuri deștepte cu politicieni proști?
Putem avea țară dezvoltată condusă de oameni încuiați și fără să fi probat nici o reușită personală?E ca și cum am avea o Academie plină de oameni fără operă!?
Putem atinge performanțe cu decidenți sfertodocți și fără performanțe, care beau, șmecheresc și cîntă „Noi suntem români”?
Putem face progrese cu bancuri și cioace?
Putem să ne schimbăm viața cînd ne îndeletnicim mai mult cu trasul preșului?
Putem scoate cai de curse dintr-o încăpere în care am închis numai maimuțe?
Putem orice! Noi suntem români! În felul acesta, nu „în veci stăpîni”.
Ca să avem o dezbatere pe seama bugetului, ar trebui ca în Parlament să avem oameni care să o poată face!