Invazia Ucrainei și spectacolul românesc


Mă feresc să mă avînt în comentarii despre decizia lui Vladimir Putin și despre consecințele recunoașterii de către Rusia a independenței republicilor proclamate în estul Ucrainei. Lumea pare a traversa zile de schimbări esențiale. Sunt destui analiști și comentatori de politică externă care o fac inteligent, cu măsură și cu argumente. Pe unii i-am publicat și îi vom găzdui în continuare, în speranța că vom putea desprinde o direcție și o lumină.

Am decis să mă rezum la descrierea valului de reacții neobișnuite. Cel mai tare mă îngrozește spectacolul făcut pe seama situației din estul Ucrainei. George Simion nu s-a putut abține și a socotit că n-a mai făcut tărăboi cam de multișor și a venit vremea să iasă la vedere și să facă bîlci. Fără transmisie pe Facebook, el s-a înghesuit la ușa aproape absentei (ca să nu zic inexistentei) Comisii parlamentare de control a SRI, cea care l-a chemat pe Eduard Hellvig să prezinte o analiză de securitate din perspectiva atribuțiilor SRI.

Nu-mi imaginez că directorul SRI le va fi împărtășit parlamentarilor din respectiva comisie cine știe ce mari informații bombă. Dacă le avea, le aflăm din presa străină, nu de la băieții noștri, băgați pînă în gît în afaceri personale. În afară de referiri la atacurile cibernetice și la asaltul de fake news pe diverse medii și subiecte, nu văd ce le-ar fi putut spune. De altfel, dacă ne uităm ceva mai jos pe site-urile dragi SRI, mă refer la G4 Media, Newsweek și Spot Media, iaca înțelegem că despre asta a și fost vorba. Organul lui Dan Tăpălagă chiar înainte ca Eduard  Hellvig să își înceapă expunerea misterioasă, a dat publicității un sondaj de tot hazul, realizat „ieri și alaltăieri” și comandat celor de la Avangarde. Ca să nu explic rezultatul, reproduc fidel prezentarea oferită de ordonatorul sondajului:

45% dintre români cred că Rusia are agenți de influență în clasa politică din România, doar 10% spun „Nu cred“, iar 40% nu știu sau nu răspund la întrebare. Dintre cei 45%, 48% cred că Rusia are agenți infiltrați în toate partidele, dar în ordinea clasamentului pe partide cei mai mulți cred că în AUR sunt cei mai mulți agenți ruși (12%), urmat de PSD cu 8%PNL 6% și USR 2%”.

Mă pot declara fericit că un sondaj de opinie indică simțul acut și deosebit al populației din țara noastră pentru identificarea agenților de influență. Dotați din instinct încă de pe vremea dacilor și din experiențe istorice mai recente, românii au un miros special pentru agenții de influență pe care îi simt și pe stradă și în emisiunile televizate. În egală măsură, același organ le dă semnale și pentru sesizarea agenților de influență ai americanilor. Ai rușilor arată într-un fel, ai americanilor sunt ceva mai spilcuiți și cu adieri de parfum mai rafinat. Cum le citesc articolele, cum îi văd la televizor, românii fac diferența și tușesc cu subînțelesuri.

-Ăsta-i cu americanii, ăsta-i cu rușii!

Cum i-au mirosit românii pe cei mai mulți pe la AUR? Probabil în același mod în care i-au identificat pe cei de la site-urile pomenite mai sus că sunt filoamericani sau finanțați de aceștia.

Din păcate, Marius Pieleanu n-a avut curiozitatea să întrebe populația cîți și de la ce ziare și televiziuni sunt filoamericani. Și cîți dintre parlamentarii din actualul mandat trag din greu pentru propaganda americană și la indicațiile acesteia. N-a făcut-o pentru că nu se cade. Agenții de influență ai americanilor fac parte dintre obligațiile noastre de partener strategic și nu cred că mai trebuie pusă vreo întrebare. Eventual, ar trebui doar chestionați asupra felului în care fac diferența între interesul românesc și cel american.

În acest moment, discuția este însă inutilă. De la SRI la guvern, de la MApN la Cotroceni și la Parlament se întinde o uriașă armată de presiune, de influență și de execuție americană. Încercați să priviți în CV-urile celor care ocupă funcții importante în instituțiile statului și în politică și veți observa că aproape toți au urmat stagii de pregătire în SUA. Pentru cei care vor să cîntărească fiecare propoziție și toate detaliile, trebuie să precizez că și subsemnatul a beneficiat prin 1992 de o invitație în SUA, pe parcursul căreia am vizitat cu o mare plăcere orașe și instituții americane.

În zilele noastre, filoamericanii sunt peste tot și domină de departe societatea. Filorușii sunt mai ales stafiile care ne ajută să ne justificăm greșelile și eșecurile. Nu știu dacă nu cumva filorușii sunt confundați din prostie cu autorii de știri false, mai ales cu cei care nu prea au habar despre ce scriu.

Mai am o întrebare! În afară de cîțiva lătrăi deveniți peste noapte comentatori de război, cine le vorbește „românilor” despre situația creată și despre consecințele acesteia asupra societății românești? Căci de la Cotroceni și din Piața Victoriei nu se aude nici o voce convingătoare.

Post scriptum:

Din cauza vitezei, mi-a scapat un lucru. E. HELLVIG s-a dus la Comisie să le ceară „aleșilor” niște prevederi legale prin  care SRI să domine totul. Că vin rușii și trebuie să fim folositori americanilor!

Preluat: https://www.cotidianul.ro/invazia-ucrainei-si-spectacolul-romanesc/

Lasă un răspuns