-Ziceai că noi, românii, nu trebuie să fim stăpânii nimănui; dar cântecul spune „Noi suntem români, Noi suntem, aici, pe veci, stăpâni”. Aici, adică, nu că am fi stăpânii ungurilor, sașilor, țiganilor, șvabilor, lipovenilor și câte minorități mai sunt în Parlament, dar suntem stăpânii pământului, ai munților, ai râurilor, ai pădurilor…
-Ai aerului…
-Eu vorbeam serios.
-Și eu. Stăpânii aerului de peste România suntem, nu? Și ce facem noi, ca stăpâni, cu toate astea? Cu solul, cu aerul, cu apa dintre granițe?
-Păi, din pământ mâncăm pâine,
» articolul lui Cristian Tudor Popescu, integral pe republica.ro