Pentru a nu știu cîta oară, Klaus Iohannis ne-a arătat că el este președintele României și muncește din greu. Dacă nu era această conferință de presă, am fi uitat cu ce se ocupă. Dar, grijuliul nostru președinte, după ce și-a încărcat bateriile la Sibiu, a pus umărul la jurnale pentru a mai adăuga un capitol la opera sa politică. Din păcate, ea este aceeași. Măsurile profilactice și înjurăturile la adresa PSD, rostite repetabil, ca o înjurătură de mamă zisă de un șofer unui neispărvit care îi tot taie calea.
Contribuția istorică la salvarea României, rostită în data de 7 octombrie, conține deja o clasică recomandare:
”Să dăm dovadă de responsabilitate și să respectăm cu strictețe regulile care ne permit să ne protejăm sănătatea și să protejăm și viața celorlalți! Purtatul măștii, distanța socială, igiena mâinilor, evitarea aglomerațiilor, munca de la domiciliu, acolo unde acest lucru este posibil, sunt lucruri care stau în puterea noastră și ajută enorm să ținem sub control epidemia”.
De observat că la acest „Învățați, învățați, învățați!” marca Iohannis s-a adăugat și „munca la domiciliu, acolo unde acest lucru este posibil”. Adică o contribuție înțeleaptă și cu adevărat folositoare, fără de care mulți ar fi murit de foame.
Nu m-ar mira dacă următoarea carte a președintelui Iohannis se va numi „Spălați-vă pe mîini!”, propoziția urmînd să-i asigure locul în istoria domnitorilor, premierilor și președinților mai săraci cu duhul.
Apariția istorică de astăzi (miercuri – 07.10) mai conține faimosul său apelativ „Dragi români” și un minunat elogiu adus personalului medical aflat în luptă cu pandemia. Îl reproduc cu plăcere, deși, de la vorbele președintelui pînă la concretizarea materiala a respectului trîmbițat la Cotroceni este cale lungă. Ca o ironie a sorții, poemul mulțumirii prezidențiale a văzut lumina publicului exact în ziua în care personalul medical protesta în Piața Victoriei! Ceea ce îl face și găunos și penibil. El trădează, de fapt, lipsa de idei, de proiecte și chiar de conținut a personajului politic Klaus Iohannis:
”Transmit, de aceea, un mesaj special de recunoștință și mulțumire tuturor medicilor și personalului medical din România pentru profesionalismul și dedicarea dovedite de-a lungul unei perioade extrem de dificile. Acești oameni extraordinari, care și-au ales această profesie vocațională, merită respectul nostru și admirația noastră fiindcă sunt permanent în prima linie a luptei cu virusul.
Avem încredere în medicii noștri, fie că sunt infecționiști, specialiști în terapie intensivă, epidemiologi sau medici de orice specialitate. Lunile care vor urma nu vor fi deloc ușoare, dar sunt convins că, în ciuda pericolului suplimentar la care se expun, vor acționa cu același devotament.
Vreau să îi asigur pe medici, pe asistenții medicali, pe cei din direcțiile de sănătate publică, pe managerii de spitale că sunt alături de ei și că, împreună, vom face față acestei crize”.
Dacă președintele este „alături de ei” așa cum a fost alături de „dragi români” de acasă și din diaspora, nu mai rămîne decît să ne facem un discret semn al crucii!
Alocuțiunea de miercuri a președintelui Romaniei are 40 de rînduri, cu „Bună seara”,„Dragi români” și cu „Vă mulțumesc! Dacă aveți întrebări, vă rog?”.
Fără aceste propozițiile „esențiale”, ar fi fost 36-37. Adică o filă și jumătate scrisă mărunt sau două și jumătate cu corp de literă mai mare.
Opera sa pandemică are doi stîlpi. Mulțumirea adresată personalului medical și îndemnul la respectarea regulilor (formulate de președinte de atîtea ori). În rest, bate vîntul!
Am sentimentul că președintele se teme că în cazul în care aparițiile sale televizate ar fi mai rare, oamenii ar uita de măști, de distanță și de spălatul pe mîini. Și situația ar fi mai tragică! Atins de aripa măririi, poate își imaginează că dacă ar apărea cît mai des, oamenii ar înțelege și s-ar proteja salvator. Ba, dacă ar rosti aceste îndemnuri și dimineața și la amiază și seara, poporul l-ar asculta și ar umbla cu săpunul în buzunar și cu două măști aplicate pe figură și țara ar ieși din încurcătură cîntîndu-i numele. Fals! Lucurile stau exact pe dos. Pe măsură ce el repetă ca un bîlbîit aceleași cuvinte, încrederea oamenilor scade. Nu-l mai cred nici pe el, nici pe Ludovic Orban.
(FOTO) Ludovic Orban și miniștri își bat joc de lege: „Dacă e nevoie plătesc amenda”
Fotografia din biroul premierului l-a amuțit pe acest fanfaron pe subiectul în cauză, după cum scena cu Iohannis dînd coate lui Sebastian Kurtz, cancelarul Austriei și figurația pentru ținut hangul Angelei Merkel ar fi trebuit să-l reducă și pe președinte la tăcere.
Ce naiba se întîmplă cu noi?
De ce nu-l mai cred oamenii pe Klaus Iohannis? Nu mă refer la cei care își iau leafa și fac bani din supunerea lor oarbă față de președinte. Pentru că este gol. Pentru că n-are putere de convingere. Pentru că nu arde și nu emană căldură umană nici atunci cînd zice „Dragi români!”. O spune pe un ton rece, dur, ca o corvoadă, ca o înjurătură! Dovezile sale de drag nu aduc decît pagube.
De ce nu-l mai cred oamenii pe președinte? Pentru că lasă în urma sa numai niște vorbe și niște amenințări! Pentru că este un motor de resentimente și de răzbunare! Pentru că proiectul său arătat pînă acum este să stea la Cotroceni și să meargă cît mai des la Sibiu. Atît!
Mai nou, și ne spună cîteva vobe și să cugete la întrebări și răspunsuri!
Maieutica lui Klaus Iohannis se reduce la răspunsurile pe care și le dă singur și la „Dragi români!” și „Spălați-vă pe mîini!”
Preluat: https://www.cotidianul.ro/indemnuri-prezidentiale-cu-efecte-nule/