În plin război în Europa, în plină campanie de dat cu stîngul în dreptul în materie de guvernare, în plină decădere a presei și într-o perioadă de consum disperat de știri despre front și despre război, mai izbucnește un scandal.
Un ONG cu legături externe și cu preocupări în domeniu se oferă să pună la dispoziția guvernanților un mecanism de supraveghere a știrilor false pe internet. Inițiativa seamănă cu o fabulă despre broaștele agitate și zgomotoase. Cineva se oferă să liniștească atmosfera de pe baltă și spune că știe cum să controleze orăcăitul. Și scandalul ia proporții că muzica broaștelor este amenințată cu bîta și cu toporul!
”Un grup de lucru creat de Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), la care s-a alăturat și Guvernul României, împreună cu CNA și mai multe ONG-uri, pregătește o platformă informatică, al cărei scop este acela de a scana presa online, dar și bloguri și rețele sociale, pentru a găsi „fake news”, surse de dezinformare și propagandă în contextul conflictului din Ucraina”, scrie Profit.ro.
Nu avem de-a face cu o știre falsă și nici cu o preocupare tembelă. Chiar se lucrează la așa ceva. Pe de o parte, presa română este așa cum este: o moară de tocat vorbe și de colportat știri cosmetizate, de vînat trăznăi, postări și declarații. Granița între postările personale pe Facebook și site-urile de știri este aproape imposibil de detectat. Enormitățile redactate „la liber”, pe cont propriu și pe bloguri și părerile halucinatorii trec ușor pe site-urile de știri și sunt luate drept expertize și probleme majore.
Pe un asemenea fond, toată comunicarea este alterată. Politicienii lansează la greu enormități, promisiuni deșarte și dume, iar presa îi galonează cam la același nivel. Ar fi nedrept să ne plîngem că o politică serioasă și comunicări oficiale solide nu beneficiază de reflectare fidelă. Politica este șchioapă și oglinda în care se reflectă este și ea strîmbă. Și, când politica minte la greu, presa românească fantazează pe măsură.
De ce guvernul Ciucă este preocupat de asta? După părerea mea, generalul nu înțelege ce i se întîmplă și de ce o încasează din oră în oră și pe zeci de site-uri. Este atît de departe de o înțelegere a comunicării, încît merită iertat pentru naivitatea sa. În schimb, Raed Arafat, erou public pe vremea lui Traian Băsescu cînd era onorat cu manifestații de susținere, s-a transformat într-un fel de ciuca bătăilor pe vremea guvernelor Cîțu și Ciucă. Și acum suferă ca un cîine neînțeles. Nici el nu pricepe cum s-a putut ca de la un fondator de mecanism național de salvare să îmbrace o haină de inamic public. Vanitățile sale de mare sculă în salvări și gestionări de situații critice l-au îmbătat cu aburii gloriei și vede roșu înaintea ochilor dacă pe net oamenii îl poreclesc „Arahat”. Publicul este nemilos, iar judecățile sale, adesea bulevardiere. Ele trec repede în spațiul știrilor, al comentariilor și al părerilor din dezbateri. Imaginația și mîndria lui Raed Arafat l-au făcut să se creadă că-i un bun de export, „un cadru” de neînlocuit la comanda oricărei operațiuni de criză. Așa se explică de ce la DSU s-a și lipit această propunere de platformă informatică, la care au achiesat repede CNA-ul (responsabil în întregime de decăderea limbajului și calitatea prestației de pe televiziuni) și guvernul României, luat și el în șuturi de dimineața pînă seara, chiar și noaptea în somn.
Guvernul Ciucă, iritat că a a ajuns repede o ciucă a bătăilor din mass-media, încearcă să se spele pe mîini de acest proiect. „Este venit din societatea civilă”, iar executivul, nevinovat și deschis cooperării.
Cine mai ia în serios un guvern după ce a devenit mare producător de fake news și a plătit bine televiziunile, site-urile și asociațiile culegătoare de scame? Ce reglementare se poate produce fără legislativ și fără o colaborare cu principalii editori din piață? O platformă importată de la americani sau de la englezi și dreasă pentru România nu va produce decît aceleași efecte ca și democrația originală.
Ați auzit cumva despre o dezbatere privitoare la calitatea informațiilor din presă (ca să nu zic fake news!)? Principala preocupare a politicienilor este să se „vadă bine” și să nu le sufle nimeni în ciorbă. Ceea ce este deja o formă de sălbăticie politică.
Nici „strigătele” unora că suntem la un pas de introducerea cenzurii nu mi se par corecte. Unii au făcut o ofertă (cu gîndul, probabil, la niște bani! ), guvernul a văzut în asta o scăpare de bîlbe și de înjurături la adresa sa, iar jurnaliștii au strigat din răsputeri că le este amenințată o libertate ieșită mult dincolo de orice regulă și normă profesională.
Presa lipsită de reglementări, plină de amatori și improvizații face scandal că lumea politică este ieșită de sub normele justiției și ale moralei.
Rîde ciob de oală spartă pare a se fi transformat acum în „mincinoșii strigă hoții!”.
Sau viceversa!