Luni dimineața, la nici o săptămînă de la instalarea ca titular la Ministerul Sănătății, Ioana Mihăilă (o necunoscută doctoriță din Oradea, pusă secretar de stat din rațiuni care ne scapă, după ce plănuise să părăsească definitiv România) era la a treia declarație de presă. Avea mai multe ieșiri la cameră decît zile de muncă în fotoliul de ministru. Putea să se laude că a bătut-o pe Dana Budeanu și pe Loredana! Televiziunile de știri au întrerupt emisia și au preluat declarația doctoriței copleșite de emoții și tremurici. Ce citea cucoana divorațată pe hîrtie din rațiuni probabil fiscale, nu sentimentale (că doar nu era să emigreze singură în Noua Zeelandă!). Era vorba despre un text banal, citit cu voce sugrumată, plat, un fel de inventar de situație. Cîte paturi libere sunt mai sunt în sitemul sanitar! Mamă, ce știre bombă (ar zice Gîdea, Radu Tudor și Ciutacu)!! Plus o știre despre o inițiativă privind inventarierea clădirilor fără diverse autorizații de funcționare. Bomba bombelor care în gura ministresei era doar un fîs. Niște date și o situație! Mare brînză importantă! Dacă posta pe site-ul Ministerului Sănătății un comunicat, ar fi fost suficient. Putea să lipească și un afiș pe ușa ministerului și s-ar fi aflat de îndată. Sau, putea să o dea purtătorului de cuvînt. Are Ministerul Sănătății un purtător de cuvînt? Nimeni nu l-a văzut. Are, probabil, un birou de presă care scrie de zor la textele citit de fragila și inexplicabila ministresă. N-a avut nici pe vremea lui Vlad Voculescu. Omul era bolnav de apariții. Așa incoerent, bîlbîit, agramat, străin de Sănătate și de pandemiei, omul voia să se vadă. Așa și ministresa Mihăilă! Cum să n-o vadă pe ea toată Oradea și soțul și tot partidul și electoratul USR! De-aia a acceptat să fie ministresă! De-aia s-a coafat dimineața, s-a pudrat, s-a rujat, de-aia a repetat textul pînă a ajuns să-l știe pe de rost și să poată ridica privirea din cînd în cînd.
Schimbarea la față a Ralucăi Turcan
Vă dați seama ce industrie enormă de coafat, machiaj, dres și pavoazat este la o apariție televizată a Ralucăi Turcan! Un salon de coafură o împachetează și o pregătește pentru explicațiile sale interminabile cu pensiile și cu noua lege a salarizării. Dacă i-am contabiliza orele de pavoazat și cele de muncă ar ieși cam juma-juma, dacă nu cumva în avantajul boitului și al îmbălsămării!
Așa face și Cîțu! Ce, are el purtător de cuvînt? Nu este el este purtătorul său de frizură, de vorbe și de cuvînt? Vorbește din mers, ca fotbaliștii la ieșirea de pe teren, vorbește și din lift și, dacă l-ar prinde, ar face declarații și de la pisoar sau de pe tron. Să-l vadă poporul, părinții, iubita, să-l audă, să explice și ce nu-i de explicat!
Adio și n-am cuvinte! Șeful Grupului de Comunicare Strategică ne scutește
L-a auzit cineva vorbind despre pandemie pe Adi Manciu? Omul a demisionat și n-a apucat să vorbească niciodată. I-a luat Cîțu discursurile și Manciu a plecat nelăsînd în urma lui nici o notă, nici o vorbă, nici o declarație. Doar o chelie și o ramă de ochelari și cîteva întrebări despre diploma și gradul său (și de pregătire!).
Şeful Grupului de Comunicare Strategică, prins cu mâța în sac: „E o bazaconie”
Apariția la televiziune a devenit o boală de obsedați de imagine. Toți se aruncă disperați să declare ceva și cînd nu-i nimic de declarat, să răspundă și la întrebările tembele puse de cîrdul de gîște care îi aleargă. Să-i vadă mama, tata și alegătorul, pentru că, în mintea lor uscată, toată politica este o vorbărie deșartă, o păcăleală, un balet verbal, o succesiune de fente și bîlbe, de întortocheli lingvistice (Dan Barna) sau de fleșcăit gîndirea (Bulai, Năsui, Cioloș și un sfert din PSD).
Nici Iohannis nu are purtător de cuvînt. El este propriul său purtător de cuvînt, mai ales, atunci cînd i se pare că trbuie să zică și el ceva. De obicei, iese ca s-o dreagă. Cînd anunță că va construi ceva, de regulă, se dărîmă! Sau uită!
Pe cale de consecință, și televiziunile, goale ca o trompetă spartă, se hrănsec din această slăbiciune, trimițînd pe urmele fraierilor flămânzi de imagine, o armată de gîște cu cîte un ciot sonor în mînă!
Și, uite așa, se naște o moară nebună, alimentată de iluzia că gîștele întreabă în numele poporului, al contribuabilului și al alegătorului iar boul de politician, țanțoș și cu mintea plină de tîrîțe, se grăbește să lumineze poporul sătul pînă în gît de vorbele goale, televizate de dimineața pînă seara!
Preluat: https://www.cotidianul.ro/foamea-de-aparitii-televizate/