Dosarul nesfîrșit al Revoluției (1)

Celebrul dosar al Revoluției a fost retrimis către instanțe. Ce-a fost, Revoluție sau lovitură de stat? De data aceasta, dosarul este cu multe elemente care trimit la lovitură de stat, fără a avea dovezi copleșitoare în sprijin și fără a scoate la iveală principalii artizani și conducători. Cu trecerea anilor, și eu am ajuns să nu știu ce să mai cred despre decembrie 1989, deși, în martie 1990, am publicat în revista Expres cunoscutele pagini de Ion Cristoiu cu prima perspectivă „nerevoluționară” asupra evenimentelor din decembrie 1989. Vreme de cinci ani, am tot publicat în revista Expres detalii despre legăturile pline de mistere între actorii principali ai evenimentelor. N-am putut dovedi cu vîrf și îndesat că a fost o lovitură de stat. În schimb, accepțiunea de revoluție s-a tot extins, revoluționarii s-au tot înmulțit, privilegiile au crescut, organizațiile s-au tot înființat și au cîștigat în forță. A apărut legea care să le sprijine și să-i protejeze pe membri, a apărut institutul care să cerceteze, au fost adăugate alte sute și sute de membri cu luptători cu merite deosebite în evenimentele din decembrie. Unii o țin cu încăpățînare că a fost revoluție, ba evenimente, ba lovitură de stat, ba căderea în masă a lagărului comunist.

Nu pot băga mîna în foc că Ion Iliescu a fost dirijorul operațiunii, dar n-am nici o îndoială că el a devenit jucătorul principal după căderea lui Ceaușescu. Și, mai tîrziu, tot el a fost reperul de bază al fostei lumi din activul de partid și de stat. Și în același timp, principalul adversar al celor de dreapta, al celor care scriam despre lovitură de stat, al celor care criticam FSN-DDSN-PDSR și, de la un moment dat, PSD.

Trebuie să observăm un lucru. În această perioadă, s-a produs o separare care le scapă multora. Revoluționarii înregimentați din jurul lui Ion Iliescu și-au consolidat puterea, avantajele și influența, încercînd să le transmită și urmașilor, în timp ce Ion Iliescu, din conducătorul revoluției, a fost împins ușor-ușor în poziția de inamic public numărul unu și de inculpat principal al evenimentelor din decembrie 1989. Plus Gelu Voican (care nu mai contează în nici un fel), plus generalii Cico Dumitrescu (decedat) și generalul Iosif Rus, rezervist din aviație.

Reproduc din rechizitoriul Parchetului militar expediat instanței (și fac precizarea și mă mir) că pentru prima dată rechizitoriul procurorilor a ajuns la presă înainte a fi disponibil la bară pentru lectura celor în drept să-l parcurgă, implicați sau părți interesate.

”1. Inculpatul Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.


Aceste fapte au avut drept consecințe generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.


Aceleași fapte ale inculpatului Ion Iliescu au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989, o stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile, de pe întregul teritoriu al României”.

Acest nou dosar al Revoluției, are la bază informația că teroriștii nu au existat și că diversiunea a fost dirijată de Ion Iliescu prin inducerea în eroare a opiniei publice. ”În mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.”

Și toată nebunia revoluției cauzatoare a celor 857 de morți și 2.382 de răniți ”a fost exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.”

Așadar, fostul revoluționar Ion Iliescu (căruia printr-o lege tip hocus pocus i-a fost retras titlul) conform rechizitoriului a fost cercetat și va fi judecat pentru „infracțiuni contra umanității”. Citez:

„Obiectul prezentei cauze este limitat la conduitele care se subscriu infracțiunilor contra umanității, așa cum sunt acestea definite prin articolul 439 din Codul Penal”.

Ce scrie în Codul Penal la art 439? Reproduc inclusiv avertismentul pentru public:

”Infracţiuni de genocid şi contra umanităţii – Infracţiuni contra umanităţii –

Art. 439. – Legislaţie conexă (1), Jurisprudenţă, Reviste (7), Doctrină (5), Comentarii expert (1)

(1) Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte:

a) uciderea unor persoane;

Să înțelegem că Ion Iliescu va fi judecat pentru infracțiuni” contra umanității apărute în Codul Penal din 2009? Sună ca Dracu!

Nu am studii în domeniul Dreptului, dar știu că un om nu poate fi amendat sau condamnat pentru o faptă comisă înainte de apariția legii. Cum adică, „conduitele care se subscriu infracțiunilor contra umanității”

Este un principiu de Drept și încălcarea lui, oricît de sofisticate ar fi deducțiile și interpretările, trebuie să ne pună pe gînduri.

Ce să înțelegem din acest rechizitoriu? Că nu este vorba despre un dosar al Revoluției (al loviturii de stat sau al evenimentelor din decembrie 1989), ci unul de condamnare a lui Ion Iliescu?