De ce naiba, un premier PNL? – editorial de Cornel Nistorescu

Întrebarea aceasta pare bătută ca un piron în scăfîrlia celor de la PNL. În fața oricărui închipuit mahăr liberal așezi o cameră de luat vederi sau un microfon, el începe să cîrîie „premier PNL”. Parcă postul ar fi o moștenire nobiliară, venită pe arborele genealogic de la Mihai Viteazul. Pare o glumă și, pe măsură ce se repetă, devine penibilă și cade într-o grosolănie prostească.

Premier PNL pentru ce? O fi amărîtul de Cîțu un laureat de Nobel pentru economie? O fi el creangă din trunchiul istoriei liberale? Cine o fi el ca să merite rămînerea pe un asemenea post? Zero idei, zero soluții, zeci de gafe și obrăznicii. Pentru ce să rămînă premier? Caricatura care ne zice nouă că recuperarea economică din criză este progres și dezvoltare? Cîțu conduce acum un partid mai mic decît în momentul în care l-a preluat ca președinte. Într-o lună și jumătate, PNL a intrat la apă ca niște chiloți de cucoană dubioasă. De ce să fie premier cînd el mai are doar gașca (cu aer de bandă) în jurul său și încă o mînă de susținători care nu s-au prins, îi sînt datori sau se tem de el, de Iohannis sau de SRI.

Asta nu pricep? De unde tupeul acesta de a pretinde postul de premier cînd el este pe cale să devină un nimeni, trecut în grabă și din greșeală prin fruntea PNL? La ora pretențiilor atît de exagerate și inexplicabile PNL-ul a ajuns cam la genunchiul PSD și tot o ține langa. Vrea postul de prim-ministru pentru nimeni altul decît Florin Vasilică Cîțu. Crapă fomiștii din jurul său dacă se ajunge la un alt premier? Li se strică toate aranjamentele în curs? Adică toate cele neîncasate?

Care să fie explicația acestei insistențe, dincolo de tupeu și obrăznicie? Știe Florin Vasilică Cîțu unde merg comisioanele din împrumuturile enorme (60 de miliarde de euro!?) făcute de țara noastră într-o perioadă extrem de scurtă? Pentru asta se luptă el și ciracii săi să numească și ministrul Finanțelor?

Pentru Cîțu premier se luptă și Klaus Iohannis!!!! Nu este ciufulitul de Vîlcea o răvășitoare persoana masculină ca președintele să se agațe și el de o figură atît de enervantă! Să aibă și el niște interese care trec tot pe la Palatul Victoria sau pe la Ministerul Finanțelor? Sau niște beneficii? Sau tandemul Lucian Isar-Alina Gorghiu are de pierdut? Încă nu au fost duse la bun sfîrșit promisiunile făcute de cine? Sau o fi vorba despre ciuguleli și comisioane de pe urma unor contracte mari care nu s-au semnat încă?

Chiar nu înțeleg! De ce atîta insistență cînd tu nu ai nici susținere solidă în partid și în parlament, nici performanțe, nici proiecte, nici susținere parlamentară? Doar banda zgomotoasă din PNL și președintele mono-mental, care nu poate ieși din refrenul Cîțu-Cîțu-cîțulică!?

Anvergura personajului din ce în ce mai caraghios abia ajunge pentru un post mai mic, pentru o dregătorie mititică. Pentru cea de premier nu merge nici dacă l-am mai scoate o dată cu forcepsul!

Sigur, cititorul cîrtitor ar putea spune că pun aceste întrebări pentru a face loc lui Marcel Ciolacu. Dar Ciolacu ce argumente și ce merite are? A făcut procente din prostiile liberalilor și din gudurări opoziționale. N-a condus nici un CAP, nici o casă de ajutor a pensionarilor! În afară de promisiuni, de nimic nu este în stare. Și la el, zero idei, zero performanțe. Și Marcel Ciolacu este tot o făcătură politică așa cum sunt și Gabriela Firea și Vasile Dîncu. Era să-i uit pe Tudose, pe Grindeanu și pe Stănescu.

Incapacitatea PNL de a guverna cît de cît nu i-a făcut nici pe Ciolacu și nici pe Firea mai deștepți și merituoși. Pe niște figuranți i-a umflat să pară niște luptători. Aranjamentele pe care le încearcă nu sunt de susținut. Marcel Ciolacu premier și Gabriela Firea din nou primar la București nu sunt decît aranjamente și înțelegeri la fel de dubioase ca și cele în numele cărora Cîțu vrea morțiș să fie prim-ministru.