Desemnarea Dacianului Cioloș drept „premier însărcinat” cu formarea guvernului stîrnește rîsete și înjurături. Chiar și modeste speranțe. Care sunt adevărate? Toate! Speranța este dată de faptul că avem nevoie de un guvern, iar Cioloș s-a oferit să încerce, mergînd la Cotroceni și cu o listă de priorități, un fel de program de guvernare. Ceea ce le-a lipsit celorlalți. Liberalii s-au dus cu mîna goală pentru că și-au adus aminte că desemnarea lui Vasilică Cîțu din prima încercare ar reprezenta un amatorism ieftin, o necunoaștere a cadrului legal, inclusiv a deciziilor CCR. Cînd s-a găsit cineva să le amintească de o decizie a CCR, și-au tras mîinile ca arși și s-au făcut că plouă. Așa au rămas în cursă numai Dacianul Cioloș și gluma UDMR cu Kelemen Hunor.
De ce l-a desemnat Klaus Iohannis pe Cioloș? Ion Cristoiu admite și ipoteza unei răzbunări. Ba, lasă loc și pentru o cacealma. Iohannis l-a desemnat să le-o plătească useriștilor pentru dărîmarea guvernului iubitului de Cîțu. În plus, Cioloș nu este o propunere total penibilă. Oarece experiență are. Își dorește de moarte să revină. Oricum și pe oriunde. Și are un fel de echipă, în interiorul căreia n-a izbucnit încă mîncătoria feroce. La primul tur, Cioloș n-a avut concurență. Cu un curaj gonflat și de susținerea franceză (dincolo de orice îndoială!) fostul comisar european, devenit președinte al USR, s-a oferit să își asume răspunderea, în timp ce Klaus Iohannis nu a găsit motive solide să-l refuze. Ignorarea Dacianului Cioloș i se putea întoarce în cap președintelui cu nenumărate reproșuri. Chiar cu acuze sprijinite pe Constituția României.
În mod logic, Cioloș nu ar putea face o majoritate. Cum o să-l susțină liberalii cînd ei au planificat și muncit din greu la scoaterea de la guvernare a USR (PLUS) pentru a pune mîna pe ministerele Transporturilor și Fondurilor Europene și pentru a menține la ei și la președinte controlul asupra Justiției? La cît de disperați după bani sunt Rareș Bogdan, Videanu, Bode, Alina Gorghiu (Lucian Isar) și toată gașca pedelistă instalată în PNL, chiar nu este de crezut că liberalii ar da o mînă de ajutor la instalarea lui Cioloș. S-ar retrage ca fraierii exact cînd să pună mîna pe cheia de la casierie! Iar Cioloș n-ar putea fi atît de prost încît să le cedeze exact ministerele pentru care au fost zburați de la guvernare.
Lui Cioloș biografia „guvernamentală” îi atîrnă cel mai tare. Nu are rost să mai adaug conexiunile generate de originile și de susținerile sale zălăuane. Toți care se cațără au niște scări și niște proptele. Este vorba despre urmele rămase din precedenta guvernare. Nici loviți de tren nu putem uita denumirea deja consacrată de „guvernul zero”. În mandatul de doi ani, guvernul Cioloș a atras aproape zero fonduri europene. În mai toate lucrurile a fost de un penibil cumplit. În plus, filo-francezul din Zalău (Pericei) s-a dovedit a fi total bezmetic la formarea unei echipe. El a adus-o pe Raluca Prună de la Bruxelles, după ridicola încercare cu Cristina Guseth. Tot el a încercat să desemneze la Sănătate pe post de ministru o săgeată a pușculiței PNL, Cristian Bușoi. Este vorba de Andrei Baciu, pe care „l-a înghițit” și Vasilică Cîțu pe post de secretar de stat și care a răspuns medical de eșuata vaccinare a cetățenilor din România (români, maghiari, germani, arabi etc).
Fără viziune și cu un program supt din deget, Cioloș a crezut că un guvern se poate face pe telefon, întrebînd amici și diverse grupuri de interese dacă vor și dacă au un om pe care să-l facă mare. Asta a și dus la prestația mediocră, la imaginea sa ștearsă și lipsită de încredere. Faptul că este susținut de francezi, de USR sau de grupul de la Cluj nu schimbă situația. Dacian Cioloș rămîne cum a fost! Adică mediocru.
Dincolo de calculul politic și de interese, în care USR este o necunoscută periculoasă (dar periculoasă rău!) trebuie spus că un guvern condus de Cîțu sau de Cioloș este tot un drac. Aceiași oameni lipsiți de experiență, aceiași fomiști de bani și putere, aceiași impostori.
Nimic mai mult.