Îl citesc pe Lucian Postu cu o plăcere de neegalat. Rîde de politicieni, pune sare și piper pe prostia și pe slăbiciunile lor cum n-o face nimeni în presa română. Textele sale despre Mihai Chirica pot alcătui o antologie de pamflete speciale despre un om care se încăpățînează să stea agățat de primăria Iașului.
Greva japițeză a primarului Chirica și lațul penal care se strînge
Din păcate, o uriașă parte din primarii și funcționarii din România merită asemenea antologii de spirit caustic. Mihai Chirica este numai un exemplar scăpat pe micul ecran. Povestea lui cu casa înregistrată pe numele copilului său abia ridicat în două picioare, în ciuda faptului că este de rîsul urbei, al Moldovei și al României, nu îl clintește un milimetru.
Chirica, curvă liberală cu prăjină morală
Nici încătușat nu poate fi scos de la primărie. Parcă ar fi în seiful unei bănci. Omul știe că o dată ajuns cu mîna pe bani, dacă și-o ia de tot nu o mai pune niciodată. E ca și cum ar fi prins bogăția de gît și n-o lasă pînă nu o dovedește. Adică s-o mute la el în curte. Dosarul lui Chirica, super-cultivat de sclifosiții ciugulitori ai culturii române, cei care îl onorează dar nu-l șterg cu hîrtie igienică de rahatul în care se scaldă, se tot apropie de par.
Mișu Chirica se dă la Mickey Mouse
Chirica, mare sculă pesedistă suită călare pe tîrgul Ieșilor după descălecarea lui Nechita, s-a mutat la PNL cu ocazia ultimelor alegeri locale. Omul era disperat să-și continue opera. Și chiar izbutește. Declarațiile de presă și articole abia de-l gîdilă. El și cumătrul său Harabagiu domină Ieșii mai ceva ca pe vremea comuniștilor sau a PSD-ului. Instalarea lui Costel Alexe la Consiliul Județean abia dacă ne ajută să înțelegem cazul primarului Mihai Chirica. În fapt, dincolo de grotesc, amîndouă sunt mai complicate decît problemele de vorbire ale lui Cîțu sau decît neputințele prezidențiale ale lui Klaus Iohannis.
Mihai Chirica, maidanez-șef de primărie
Mulți vor încerca să găsească o cheie pentru cazul Chirca. Ba cu PSD-ul, ba cu corupția, ba cu statul paralel sau cu sistemul consolidat al PNL și USR PLUS. Are Nicușor Dan o legătură cu sistemul? Este aerian total. Bun la matematici și lemn la organizare. Rezolvă integrale complexe, dar, dacă îi dai o rață cu cîțiva pui îi pierde. Are legătură cu politica și cu sistemul? Are și n-are! Are Dominic Fritz o legătură cu sistemul? Tot așa! Zice că-i curat, dar firele încep să iasă pe dedesubt. Are Emil Boc? Nici una, deși, dacă deznodăm plasa de relații care îl înconjoară am putea ajunge la concluzia că o treime sau jumătate din garda lui ar trebui arestată. Controlează Clujul în materie de bani așa cum ai controla un hoț în chiloți. România l-a produs pe Mazăre, pe Sechelariu, pe Băsescu și Videanu, pe Firea și pe Oprescu etc. Costel Alexe nu-i decît un netot scăpat pe țeava care pușcă șefi de instituții deși a fost proiectată pentru produs cel mult cîrnați.
Liberălie de cumetrie by Costel Alexe: nașul și cu finul sparie rechinul
Ce vreau să spun? Că transferul lui Chirica de la PSD la PNL nu ne arată că este vorba doar despre aceleași tehnici de putere și învîrteală (inclusiv corupție). Fenomenul depășete partidele. Acel Petru Avram de la Administrația Ape Prut Bîrlad nu este decît un funcționar prostovan și îngîmfat care și-a etalat ambițiile de mascul și a folosit slăbiciunile sistemului politic. A jonglat un truc și a mișcat o domnișoară ca pe o tiribombă.
Ne cuceresc cetele de impostori
Din trei hîțînări, a mutat-o din bar într-o instituție publică. Și dacă bivolul de Petru Avram, mascul politic feroce cu o nucă între tîmple, mai progresa la București, domnișoara ajungea în guvern sau chiar în Parlament. Nu vedeți că Parlamentul României, sub pretextul vîrstelor, are și o zonă de club și puf!?
Este Chirica mai prost ca Dan Barna? Este Cîțu o luminăție față de Costel Alexe sau mai găunos decît Iulian Bulai? Diferențe mărunte! Cauza politică este doar o componentă, importantă dar nu fundamentală. Pune în evidență un fenomen care domină societatea. Inculți, neșcoliți, agresivi și flămînzi de putere, o invazie de zombi se bate și se sfîșie pentru primele locuri ale țării și ale mai tuturor orașelor. Ei înșfacă instrumentele de putere, dau tonul și hotărăsc totul. Armata de tîmpiți și impostori din partide este doar consecința unei decăderi a instrucției universitare, a educației, a crizei de valori, a degradării oricăror mecanisme de reglare a meritocrației.
Chelnerița lui Avram bagă crocodili în ham
De unde vin toți aceștia? Nu par a fi coborît de pe o altă planetă. Mai degrabă, din întunecimea în creștere a celei pe care ne aflăm.
În tinerețe, cînd voiam să-i ciufulim pe cei dintr-un sat le spuneam pe post de glumă o poveste care ascundea o batjocură.
Cică Dumnezeu i-ar fi strîns pe toți proștii în două găleți și a plecat să-i ducă în munți într-un loc mai ferit. Și i-a adunat pe toți și a plecat cu ei spre văgăuna din Carpați. Dar a ajuns la Mureș și s-a speriat de apă. Și a încercat să o sară, dar s-a împiedecat și a vărsat gălețile. Și acolo au rămas, și-au făcut colibe au prins rădăcini pînă în zilele noastre.
Țara începe să fie condusă de proști ambițioși și de nepotriviți pentru locurile ocupate. Parcă i-ar aduna cineva cu de-a sila. Politica nu-i decît găleata în care viața îi strînge pentru promovare.