Nu există om care să mintă în stilul fluviu și să nu se înece pe undeva!
Revolta din PNL împotriva caricaturalului Vasilică Cîțu a prilejuit redifuzarea unor scene de pledoarie sălbatică între cele mai primitive din cîte au fost făcute în politica românească.
Rareș Bogdan cu ochii scoși din orbite, cu chelia roșie și încrețită, cu gura roșie ca focul de pe urma enormităților rostite strigînd din răsputeri:
-Cîțu președinteee! Cîțu președinte!
Ce face Rareș Bogdan la redifuzarea pledoariei sale de strigaci cretin?
Își pune ochelari și își face implant capilar?
Demisionează din PNL și din Parlamentul European?
Se duce la mînăstire și se călugărește începînd o ascultare morală cocoșabilă pentru dînsul: să lucreze zi și noapte la întocmirea unei antologii a minciunii? Sau la una de țipurituri pentru bețivi?
Se retrage în Italia, la moșie ?
Își mută chefurile, bairamurile și înțelegerile necurate de pe Coasta de Azur în Insulele Maldive?
Se pune cerșetor la poarta Cotrocenilor?
Se oferă turnător benevol pentru diaspora la Eduard Hellvig?
Se angajează să lustruiască săptămînal pantofii cu toc de 12 ai Elenei Udrea?
Crapă de rușine și se retrage la țară, într-un sat în care se angajează să-i spele pe picioare pe toți țăranii săraci și bolnavi?
Ce face caricatura asta politică după ce s-a văzut în oglindă într-o scenă în care făcea țării sale un rău ?
Se pregătește să facă un altul?