Multă vreme am crezut că învățătoare ca doamna Maria Ripoșan nu va mai apărea pe Valea Mărtineștilor. Dintr-o încăpere cu patru clase comasate în același spațiu a scos aproape toți atîția liceeni și, mai apoi, studenți, fiind apoi una dintre cele mai bune cadre didactice pentru clasele mici din județul Hunedoara. Am crezut că am avut noroc și că după noi copiii vor aștepta ani și ani pînă cînd să dea peste ei un asemenea noroc. Din fericire, lumea nu începe și nu se sfîrșește cu nici unul dintre noi. În locul faimoasei învățătoare (care domina o comună întreagă, și părinți, și copii, și oficiali, și milițieni! ) a apărut o doamnă pe care aveam să o descopăr mai întîi pe calea undelor la unul dintre programele Radioului public.
Într-o bună zi, obligat de o procedură terapeutică, a trebuit să stau întins vreme de o oră și să ascult muzică. Era atît de stupidă, de enervantă, de fără sens în text, de cîrpită în rime încît a trebuit să mă ridic și să schimb postul, căutînd altceva pe o altă lungime de undă. Am oprit pe timbrul unei voci care vorbea despre copii. Cu totul altfel. O făcea cu o căldură distinctă, cu o sensibilitate care ar fi putut înmuia și duritatea unor lătrăi consacrați. Se simțea din cîteva cuvinte că știe despre ce vorbește, că o face cu drag, că este plină de idei, că are deja o experiență, că lucrează de ani și ani cu copiii și că folosește metode moderne de cunoaștere și educație, de învățat limbi străine și de socializat cu copiii. Nu mulți profesori și învățători au darul de a vorbi atît de electrizant, fără a face eforturi vizibile de a atrage atenția.
Am devenit mult mai atent cînd am auzit că este vorba despre o profesoară din Timișoara care s-a mutat în Mărtinești, într-o casă de țară împreună cu soțul ei și cu cei 4 copii ai lor. Adică în satul în care am învățat și eu. Am ascultat atent dialogul cu profesoara de engleză, așteptînd să-i aud pomenit și numele. Și cînd am auzit de Adriana Bîrcean am înțeles repede că trebuie să fie vorba de o legătură cu una din familiile vechi ale comunei Mărtinești. Acolo numele de Bîrcean este la fel de frecvent ca Pop prin satele Maramureșului. Și am priceput că nu este un simplu refugiu la țară, ci este vorba de unul dintre copiii de la Mărtinești, un Bîrcean, căsătorit la Timișoara și întors acasă.
De Crăciun, i-am promis colegei mele Marieta Vișan de la Cotidianul.ro că voi duce cîteva cadouri pentru copiii dintr-un sat, oriunde în România. Și am ales cei patru copii din familia Bîrcean, din Mărtinești, încercînd să-mi lămuresc astfel și povestea profesoarei de engleză și de franceză retrasă în comuna mea natală.
Nici vorbă de o retragere. Împreună cu directoarea, Adriana Bîrcean a ”revoluționat” școala din Mărtinești. Cu tehnici moderne, cu ideile sale, cu entuziasmul său molipsitor, cu jocuri, cu teatru și muzică, cu sport și ieșiri în natură, a devenit un fel de proiect didactic de dezvoltare personală unic în felul său. Într-o perioadă scurtă, Adriana Bîrcean a început să predea și unor învățători interesați din județul Hunedoara de tehnici moderne de învățare și educație.
Am descins în Ajunul Crăciunului la familia Bîrcean din Mărtinești. Nici unul dintre copii nu era acasă. Cel mare era la ceata de călușari care începea colindatul de a doua zi dimineața. Ceilalți trei se făleau pe la casele prietenilor din sat. Nu i-am găsit acasă decît pe Adriana Bîrcean și pe soțul ei Călin Bîrcean, fondatorul și conducătorul trupei de pop ”Pragu de sus”. El era cheia întoarcerii familiei sale la Mărtinești, în casa țărănească a familiei Bîrcean, poreclită Cotea. De ce țin minte porecla acestei familii? Pentru că părinții mei povesteau adesea despre un Cotea din același neam care era faimos pentru faptul că putea să facă o jumătate de oră de ponturi (figuri de dans) dificile pe o masă nu mai mare de un metru pătrat, fără să se clatine sau să cadă de pe aceasta.
Pînă aici a fost cum a fost. Totul ar putea să pară o poveste siropoasă, un sucess story rural, din care să ne tragem energiile pentru optimismul necesar salvării. Numai că nu este chiar așa. După ce Adriana Bîrcean a predat cîțiva ani la Biled și, mai apoi, în Timisoara, de la Mărtinești din anul 2008, Adriana Bîrcean n-a mai fost niciodată titular. Acum predă ca suplinitor în cîteva localități din județul Hunedoara. Aleargă între casă și cele trei școli în care predă. Iar soțul ei, Călin Bîrcean, mai mult șomează. Cu pandemia coronavirus, grupul ”Pragu de Sus” nu mai are concerte. Iar Călin Bîrcean, omul care a compus cel mai rebel manifest al cd-ului, nu este genul să participe la șușe sau să gîdile politicieni. El este autorul cîntecului manifest ”Nu te lăsa cumpărat”. Și asta spune totul despre condiția morală a acestei familii ardelene. Am găsit pe site-ul SparkNews.ro o relatare mai mare despre dascălul Adriana Bîrcean.
În loc de concluzii, am ales să închei această poveste frumoasă despre o familie încercată cu un citat din profesoara de engleză și franceză. Adriana Bîrcean predă în trei școli din trei localități diferite din județul Hunedoara și mai educă cei patru copii ai săi de acasă și este în continuare suplinitoare, deși lecțiile sale arată a fi între cele mai spectaculoase și mai eficiente din cîte au văzut profesorii și copiii din județ.
”Dacă ar fi altă abordare și părinții ar avea încredere în dascăli, iar profesorul competențele necesare, ar fi mult mai simplu la țară să modelezi relații decât la oraș, unde totul e pe fugă maximă, solicitarea mult mai mare. Aici ar fi raiul dacă ar fi altă abordare. Dacă am investi un pic în noi, ca profesori, și am crede în ideea de experiențial, aici este raiul.” (Adriana Bîrcean)
Foto SparkNews.ro – Adriana Bîrcean
Preluat: https://www.cotidianul.ro/bircean-family-copiii-si-orchestra/