Am citit pe undeva o declarație a ministrului Tanczos Barna. Parcă suna a panseuri aparținînd unui alt Barna din guvernul Cîțu. După două zile, am pierdut-o. A fost îngropată pe net și a dispărut ca sălbăticiunea care s-a furișat în întunericul pădurii. A trebuit să pierd cîteva ceasuri (nefiind eu un mare artist al research-ului pe net) să o găsesc. Citiți mai jos extraordordinara teorie, argumentație și apărare a ministrului Mediului, tot un Barna și el ca și celălalt.
Pentru a continua mermelirea incidentului, Tanczos Barna s-a suit pe calul apărării cetățenilor din zonă și a spus:
„Doar în localitatea respectivă erau 22 de atacuri de urs în 2020. Sunt 1.000 în judeţul respectiv, în cinci ani, sunt 4.960 şi ceva de dosare depuse la gărzile forestiere în cinci ani”, a argumentat înțeleptul ministru al Mediului.
Cifrele ar putea fi corecte. Falsul este pentru impresia artistică și politică. În fapt, nimeni n-a spus că în zona respectivă n-ar exista urși și n-ar comite pagube sau n-ar fi un pericol pentru viața localnicilor. Povestea ursoaicei cu pui pentru care a fost întocmit un dosar și de la care s-a purces la întocmirea autorizației de ”extragere” a ursului (să-i zicem Arthur) este la fel de cunoscută ca și Tanczos Barna.
Ba ministrul a mai adăugat că „cel puţin în dosarele care s-au depus la minister sunt procese verbale clare, cu poze, de pagubă, de atac la animale, de atac la gospodării în zona respectivă”.
Tanczos Barna trece pe lîngă subiect ca trenul prin gara de la Apahida. Situația urșilor din regiune, chiar din zona localității Ojdula, este una, iar împușcarea ursului (să-i zicem Arhur) este altceva. Hăulind la microfoane ca să îngroape subiectul, Tanczos Barna s-a scăpat și a zis că nu există o legătură între agresivitatea urșilor din zonă și exemplarul împușcat.
„Din păcate, nu poate nimeni să demonstreze acest lucru”.
Adică nu poate fi dovedită o legătură între exemplarul extras și ceea ce trompețește ministrul nostru în legătură cu pericolele invocate mai sus. El care are ”responsabilitatea intervenţiei şi apărării vieţii umane” acoperă ”extragerea” unui urs care nu are nici o legătură cu pericolul invocat de ministru. De fapt, Tanczos Barna încearcă să îngroape în confuzie un fel de cadou vînătoresc. De fapt, ministrul apără vanitatea unui prinț dornic de piei, capete și coarne de animale sălbatice pe pereții castelului său. Cu totul și cu totul întîmplător, tatăl prințului a oferit un premiu (mai mult decît inutil și discutabil) președintelui României.
Ce face Tanczos Barna, ca și Dan Barna? Încearcă să dea o dimensiune legală, patriotică și cetățenească unui incident. În demonstrațiile lor totul este corect, bine, frumos, legal și în slujba poporului român.
Ce mare nenorocire a făcut ministrul? A a dat o mînă de ajutor pentru cadou făcut unui prieten al României. Ce așa mare brînză că acoperă împușcarea unui urs pe care l-au inclus în categoria de pericole pentru cetățeni, deși tot ministrul spune că nimeni nu poate demonstra o legătură între Arhur și cele 22 de atacuri de urs de la Ojdula.
Ca să putem rîde pe săturate, Prințul Sturdza a sărit și el în apărarea ”extracției” de la Ojdula, declarînd că el împreună cu prințul ”von und bis” vor intenta un proces lui Gabriel Păun prin care vor cere o despăgubire de 1 milion de euro. De ce?
”În ce privește ursul Arthur, cel mai mare urs după cei de la Agent Green, nici măcar nu avea un nume. Ei au fost cei care i-au pus acest nume. Aici, în zona unde locuiesc pe Valea Gurghiului, sunt doi urși mai mari decât acel urs pe care l-au botezat Arthur. A fost un urs, cel numit de ei Arthur, de 598 de puncte care a fost împușcat la 300 de metri de o fermă unde a făcut ravagii. Gabriel Păun, reprezentantul Agen Green, a mințit, în primul rând că nu e cel mai mare urs din România, ursul lui Ceaușescu are 670 de puncte, al meu are 620, iar cel botezat de ei Arthur nici măcar nu avea 600 de puncte”.