AUR și Georgescu, sacul și petecul

AUR ține morțiș să mărească creșterea în sondaje și încearcă să se întărească, racolînd tot felul de oameni, de la tineri dezamăgiți plecați la muncă peste hotare la personaje gen Călin Georgescu. În loc să se consolideze, AUR își dă în vileag slăbiciunile.

Şi-o face singur, prejudiciind, din păcate, valori naționale și sentimente patriotice. Prea multe nume și subiecte contradictorii folosite nedigerat,fără fundament și fără discernămînt nu fac decît să compromită idei și repere, atitudini și speranțe.

Din toate observațiile primite în public, AUR n-a reținut nimic.Ba aș zice că le-a înțeles pe dos, luîndu-și avînt împotriva curentului. Pe zi ce trece, AUR, în loc să își sistematizeze discursul, se dă în stambă, improvizează confuz și recurge la rețete periculoase.

Nu m-am grăbit să acuz acest partid de extremism. Încă mai cred în șansa unei formațiuni politice care să fie preocupată de modernizarea României, nu de mutilarea ei după rețete improvizate sau copiate.

Din păcate, AUR, în loc să se apropie de un asemenea program, se depărtează. Preluarea lui Călin Georgescu cu noile sale evaluări istorice și filosofice nu face decît să completeze registrul amatoristic al lui George Simion. Cu fiecare zi, acesta ia viteză aruncînd în joc propoziții, figuri istorice, amenințări, bîlbe etc. Mă tem că în ciuda observațiilor făcute de mulți oameni cu bună credință nu se alege cu nimic și George Simion, zădărît de unii înflăcărați din preajmă, se pregătește de o intrare spectaculoasă în zid.

Să revin însă la noutatea AUR, adică la Călin Georgescu. În urmă cu un deceniu, am găzduit, la insistențele unui apucat, un interviu în Cotidianul. Era vorba despre o promisiune pentru un proiect de țară, despre hrană, apă și energie ca valori de bază ale conceptului. Nici vorbă de panseuri mesianico-politice și de racordări la istoria anilor 40. Interviul nu era nici sclipitor, nici tembel. Acoperea doar un subiect.

O vreme, Călin Georgescu s-a învîrtit în jurul temei economice, încercînd să se acrediteze ca un salvator de țară, ca un expert susținut de diverse forțe și organisme. Apoi a migrat spre zona politico-spirituală. Avea o singură condiție. Să fie crezut și numit prim ministru și atunci va arăta ce poate. Culmea, fără partid, fără echipă, Călin Georgescu a convins mulți ziariști să-l bage în seamă.

Din om în om, din amic în amic, din naiv în naiv, din fraier în fraier, în 10-12 ani, Călin Georgescu a făcut o colecție de susținători, chiar de admiratori. Mai nou, trage tare pe o componentă politico-filosofico-mesianică. La acest capitol, Călin Georgescu încropește la greu și produce în serie dume de inginer aventurat în metafore, panseuri filosofarde și propoziții aproape mistice, urmate de metafore patriotice menite a gîdila persoanele sărace cu duhul.

-„România este un vultur într-o colivie”, zice ștampilatul cu numele Clubului de la Roma, de care, mă tem că îl leagă mult mai puține lucruri decît zice și crede.

Ca și George Simion, Călin Georgescu s-a prins că trimiterile la figurile contestate din istoria dramatică a României face valuri și adună susținători. De o vreme, antisemitismul transpare ca rețetă discursivă pentru capital politic. Așa se face că ”salvatorul nației” o ține mai rar cu soluțiile economice și se concentrează pe panseuri cu lipici. La Răzvan Dumitrescu, într-o discuție despre criza de energie și despre soluții n-a depășit răspunsul unui student mediocru, artist la ridicatul din umeri.

Pentru a avea imaginea ”bogăției de idei a lui Călin Georgescu merită să urmăriți firul și substanța propozițiilor sale.Nu se poate să nu vă atragă atenția calitatea improvizației.

Cine îl recomandă pe Călin Georgescu? Dan Puric și George Simion. Tripletă perfectă. Lor li se adaugă și un ziarist Ilie Catrinoiu (?) la Sputnik (?):

”Spus mai pe-nțelesul tuturor, Dr. Călin Georgescu este, acum la începutul mileniului III, cel mai mare expert în dezvoltare din toți câți există în lume. Doctorul Georgescu asta știe sa facă: să elaboreze strategii de dezvoltare şi să creeze nivel de trai ridicat în orice țară a lumii, indiferent de pozitia geografică și de resursele naturale pe care le are. Conferințele dumnealui arată în acelasi timp o personalitate cu o cultură bine structurată și un diplomat de talie mondială cum probabil


România nu a mai avut in ultimul secol. Cunoscator în amanunt al doctrinelor politice și economice, dar și extrem de informat in privința trendurilor geopolitice, doctorul Georgescu, fără îndoială un strateg absolut, știe mai bine decat oricine încotro se îndreapta lumea si dacă România are sau nu viitor.”

Unii au identificat și un organism fantomatic numit FSCRO (Federația Societatea Civilă Românească), federație care nu există dar zice la greu:

”Noi, Federatia Societatea Civila Românească, constituită din 12 entități juridice reprezentative la nivel național care au incheiat mai multe parteneriate si protocoale de colaborare cu ONG-uri din educație, sănătate, cultură, energie, diplomație şi din mediul de afaceri, reprezentând interesele a peste 3 milioane de cetățeni profund nemulțumiți de felul în care arată astăzi țara, facem apel către clasa politică să ia în considerare propunerea societății civile pentru functia de Prim-ministru al României, în persoana domnului Călin Georgescu…

Răspunsul domniei sale a fost ferm:

(…) ”Sunt gata să fac acest lucru, stiu ce este de facut, am cu ce şi am cu cine. Ma ofer sa indrum şi să călăuzesc poporul român către libertate. Folosiți-mă!”

Dacă luăm în calcul că pe net circulă petiții pentru propulsarea ca premier a lui Călin Georgescu ajungem repede la concluzia că se joacă o carte.

Naivă, cîrpită, roasă, cu mize mari și cu argumente mici.

Se numește ”la cacialma”.