AUR încă nu alunecă la Parchet

Scriam în urmă cu patru luni că afirmația lui George Simion este o dumă, o zisă total neinspirată. Vă cer scuze că repet un fragment din articolul „Iohannis și frații Muraru nu se lasă”, publicat în 6 ianuarie 2022 în Cotidianul.

”George Simion, în elanurile sale adesea pline de patinări și răbufniri, de tirade goale și de dorințe de vizibilitate, a zis că istoria Holocaustului este o „temă minoră”. Luat de val, omul a scăpat o dumă. L-a luat valul discursului politic și a vrut să pară ironic, superior, deștept, cu gîndul la alte priorități. Și a scăpat o negîndită! Este suficient să te întrebi încă o dată „oare ce-am zis?” și să te miri, să te sperii și să dai înapoi. Mă și mir că după ce-a ajuns acasă nu și-a dat seama să facă drum întors spre locul în care a zis și să încerce să-și ia înapoi cuvintele scăpate.


Este istoria Holocaustului o „temă minoră”? Răspund categoric, nu!

Din fericire, în România, în momentul comiterii acestei afirmații neinspirate cu posibile trimiteri nefericite, nu era în discuție istoria Holocaustului cu toate secvențele sale tragice. Se vorbea despre o idee a președintelui Klaus Iohannis, dacă nu mă înșel, la un moment dat, chiar o promisiune făcută într-o vizită în Israel. Cu aceeași ocazie președintele României a promis un centru est-european de cercetare a Holocaustului și un muzeu (devenit peste noapte, după mintea lui Iohannis și Ghinea, Muzeu Național de Istorie a Holocaustului, pentru care România să cheltuie din PNRR 40 de milioane de euro).

Declarația AUR era în contextul discuțiilor despre predarea istoriei Holocaustului în școlile din România ca materie independentă. Ceea ce este puțin altceva.

Zănaticul de George Simion nu se referea deci la toată istoria Holocaustului, ci la trecerea tragediei dintr-un capitol din manualul de istorie într-o disciplină istorică separată. Ca subiect și capitol distinct în manualele de istorie, Holocaustul există încă de pe vremea ministeriatului lui Andrei Marga. Ca materie independentă, cu teză și medie anuală, nu. Și nu există ca disciplină separată în aproape nici o țară dintre cele pe care le cunosc.


Introducerea istoriei Holocaustului ca disciplină separată în școlile din România este o idee mai nouă, o ambiție a lui Klaus Iohannis și, după el, a fraților Muraru, trompeții de bază ai acestuia în materie de combaterea antisemitismului”.

După patru luni, n-aș schimba mai nimic. Toate sunt valabile. Pentru că George Simion i-a deranjat cumplit pe marii vînători de antisemiți, aceștia au sărit ca arși și au apăsat pe butonul care a alarmat presa slugarnică. Și a ieșit un tărăboi și o vîlvătaie de parcă ar fi luat foc depozitul de aur al democrației românești. Pălălaia ideologică (stîrnită din interes) a mobilizat ONG-uri, lătrăi, politicieni și jurnaliști. Și în plină vîlvîtaie, hop și Parchetul. Cum să nu se autosesizeze la o așa amenințare la adresa gîndirii biblice a președintelui Iohannis, mai ales că scheunatul ideologic al fratelui Muraru era menit să se audă și peste munți și peste granițe.

Dosarul AUR – Mult zgomot, ca apoi să ajungă la clasare

Cu toții au început să tragă din toate părțile, convinși fiind că a venit vremea să mai taie din coarnele și elanul, tupeul și creșterea celor de la AUR.

Și după patru luni de cercetări, de citit cărți despre antisemitism și Holocaust, după ce s-au scărpinat pînă în mijlocul creierului, procurorii noștri au ajuns la o concluzie catastrofală pentru ei. Și care îi cam descalifică:

„Cu referire la solicitarea adresată instituţiei noastre, vă comunicăm că, în dosarul care face obiectul cererii dumneavoastră, prin Ordonanţa din 18 aprilie 2022, a fost dispusă soluţia clasării în considerarea faptelor, respectiv in rem, sub aspectul infracţiunii prev. de art.6 alin.1 din OUG nr. 31/2002, constatându-se incidenţa cazului care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzut la art.16 alin.1 lit.a) Cod de procedură penală (fapta nu există)” (Agerpres).

Au făcut scandal, au stîrnit procurorii, au alarmat străinătatea, au făcut din AUR un pericol pentru democrație iar acum „fapta nu există”.

Concluzii simple:

• Fapta nu există;
• Scandalul a fost stîrnit și gonflat la comandă;
• Parchetul este folosit la nevoie, inclusiv pentru șifonarea adversarilor politici:
• AUR se împiedică prostește în tot soiul de încercări de a cîștiga susținători și cauze;