A crăpat guvernul meu și nici dracul nu-l mai repară în forma în care a fost moșit de Klaus Iohannis. Nici dacă îl lipește cu scotch, nici dacă îl lipește cu scuipat sau cu prenadez. Bucata care s-a rupt, ruptă rămîne, oricum am lustrui-o și întoarce-o „propitarul”. Cu Cîlțu pe post de toartă nu mai este ce-a fost. S-a spart din nenumărate motive, dar mai ales din prostie. Din prostia și primitivismul lui Florin Vasilică Cîlțu. Zero pur în materie de abilitate politică și în materie de spirit de echipă. Nici căprarii analfabeți de pe vremea armatelor de strînsură nu s-ar fi purtat așa cu niște oameni cu care avea un interes pe drum lung. Din cauza trufiei și a îngustimii de gîndire a lui Klaus Iohannis. Nici președintele n-ar fi străin de spargerea guvernului meu. Prin lipsa sa de abilitate, de interes, de înțelegerea poziției sale. Prea a luat „soldățeii” din partide ca pe niște cutii de pantofi pe care le muți prin debara.
Mulți cunoscuți au privit criza cu detașare și humor, convinși că nu se întîmplă nimic. Personal, n-am crezut nici în succesul lui Cîțu, nici în gafele lui Iohannis și în redresarea lui Ludovic Orban. Am stat departe de valurile tulburi, așteptînd deznodămîntul. Dezvăluirea lui Orban, privitoare la înțelegerea privind funcțiile viitoare negociate pentru el și pentru Cîțu (la BNR!) mă îngrozește. Nu este un semn de multă minte. Dar n-am zis nici mîc, așteptînd ca lucrurile să se rostogolească. În politica româneacă, profețiile (care abundă) sunt flecăreală pură. Nimeni nu poate prevedea calea pe care vor umbla mințile politicienilor dîmbovițeni. Și cînd toată țara era gata să parieze că USR-PLUS nu va pleca de la ciolan și va înghiți și gălușca destituirii lui Stelian Ion, iaca beleaua. Ce și-au dorit PNL-ul și Klaus Iohannis să se întîmple, adică să scape de USR-PLUS de la guvernare, s-a produs. Guvernul meu a făcut poc și s-a spart. Sec, scurt, cu greu de prevăzut consecințe pentru țară și după ce calendar. Miniștrii pluseriștilor au demisionat și, de luni, disprețul președintelui Iohannis, aroganța și gîndirea sa limitată au deschis cu adevărat ușile crizei politice. Prin care aleargă tropăind zgomotos, ca o turmă de mistreți speriați „guvernul meu”, servitorul și măturătorul de serviciu al președintelui Iohannis. Așa i-a tratat Klaus Iohannis și pe unii și pe alții. Nu s-a interesat cine sunt, ce performanțe au, ce proiecte ar putea duce pînă la capăt. I-a acceptat ca pe niște servitori care să-i facă treburile, să scape de griji, ca să facă doar ce au promis dar și ce își dorește dînsul și să înțeleagă repede ce l-ar deranja.
Care a fost fondul pe care s-a declanșat această criză? O nepăsare crescîndă, apăsătoare, o prestație inertă a președintelui Klaus Iohannis, din ce în ce vizibil incapabil să joace rolul de mediator în societate și să canalizeze forțele politice spre proiecte mari și cauze importante. Pe acest fond s-au reinstalat tehnicile de business și politică „brevetate” de PD-ul condus de marii afaceriști Videanu, Berceanu, Blaga, Elena Udrea, Anca Boagiu, Blejnar etc. De la restituiri de TVA, la atribuiri de contracte bănoase, toate tehnicile de a face bani pe seama politicii s-au reinstalat cu repeziciune. În plus, la bani s-a instalat un clan de Vîlcea și Gorj pe de o parte, iar de cealaltă, clanul ardelenilor, cu Rus, Dîncu, Boc, Blaga, Hellvig și Rareș Bogdan, un trepăduș politic gălgios împins la înaintare. Oamenii chiar și-au dorit să guverneze singuri, convinși fiind că le iese și colectează mai mult.
Pluseriștii s-au trezit că ministerele grele (Transporturi, Fonduri europene, Justiție, Sănătate) nu sunt ușor de scos din șanț. Pentru ei nu era loc nici agenția pentru construcții de spitale, nici un rol important al ministrului Justiției la desemnarea procurorilor. Doar pentru PNL, ca să-l rezolve pe Cîțu cu funcția de președinte, a fost adoptat și planul de investiții Anghel Saligny.
În ciuda incoerenței și amatorismului, AUR pare să fi cîștigat ceva. Dar fără nici un folos!
Războiul pentru citirea moțiunii ne arată cît de normali sunt liberalii, pesediștii, pluseriștii și cei de la AUR și cît de „mediator” este Klaus Iohannis. Să vedem cum aerul de bandă nebună al politicienilor români mai lasă loc la o structură articulată de guvern!
A crăpat „guvernul meu” și nici dracul nu-l mai repară în forma în care a fost!
