Mircea Cărtărescu – Nobel contra Nobel
Dansul țigărilor aprinse în beznă. Fiecare își știa locul la masa lungă și neagră, din lemn masiv, în capul căreia stătea Crohul. Și vocile celorlalți, ca pe vocea proprie, sau chiar mai bine. Așa că atunci când Ceaușescu stingea lumina, seara de cenaclu putea să continue à l`aveugle aproape nestingherită.
La etajul 4 și ultimul al clădirii vechi de pe strada Schitu Măgureanu. După trecerea unei sute de ani de când „Junimea” se muta de la Iași la București, îndrumată fiind de Titu Maiorescu,
» articolul lui Cristian Tudor Popescu, integral pe republica.ro