O zi la Nesebar


De la Balcic la Nesebar mai sunt cam 150 de kilometri. Asta, dacă nu vă pierdeți hartă și nu străbateți și cîteva sate bulgărești mai la sud de fosta zonă românească. Dacă vi se întîmplă să vă rătăciți, ați cîștigat un sentiment de drag pentru România. Din două sate revedeți cam ce-a fost în România în urmă cu 25-30 de ani. Sunt sate bulgărești cu șosele de beton căscate sau sparte, cu utilaje agricole din comunism abandonate pe la margine, cu puradei la pielea goală pe marginea drumului, cu semne nenumărate de sărăcie și abandon. Vrînd-nevrînd, veți zice, noi nu stăm chiar așa de rău, și vă veți concentra pe revenirea la drumul principal spre Nesebar, uneori prin munți, alteori călărind dealurile submontane ale Bulgariei.

Nesebar este o perlă arhitecturală, un oraș străvechi rămas în picioare printr-o minune. Orașul vechi este înghesuit pe o peninsulă stîncoasă lungă de aproape un kilometru și lată de două-trei sute de metri, cu case zidite din piatră, peste care se află și cîte un cat din bîrne sau din scîndură. Nesebar-ul vechi este o fortăreață din care a rămas o parte locuită, zidurile fostei cetăți fiind înghițite de mare. Farmecul orașului vechi, patronat de Zeul Apollo, este greu de descris. Stă cocoțat pe ziduri de sute și sute de ani, unele peste altele, de la tracii din Mesambria la ruine de case și biserici din epocile care au urmat, unele rămase intacte cu noroc de la Dumnezeu, altele păstrate cu sfințenie de urmașii apărătorilor și ai pescarilor.

La Nesebar, bulgarii au pus la cale o conservare istorică demnă de toată lauda. Primarii din Sighișoara, Mediaș și Lugoj și din alte orașe vechi românești ar putea învăța cîte ceva dintr-o excursie în acest orășel de buzunar, istoric, conservat perfect, în care nu găsești cîțiva metri disponibili, dar nici mutilări sau modernizări caraghioase, în care se trăiește intens, de dimineața pînă la miezul nopții.

Cîrciumioarele de la Nesebar au farmecul lor. Și, ca în toate locurile asaltate de turiști, se mănîncă destul de modest, ca să nu zic mediocru. Dar ieftin, pe fugă și cam cu aceleași feluri de mîncare peste tot. Dar peisajul marin, aerul de port și tupeul pescărușilor care vin să-ți fure mîncarea din farfurie, buticurile de suveniruri, esențe de trandafiri și săpunuri de lavandă, vinuri artizanale obținute din amestecul de merlot cu smochine, zmeură sau cu migdale fac tot farmecul de trecut îndepărtat și de prezent pitoresc al locului. Toată lumea se înghesuie pe cîțiva zeci de metri părtrați, cu casa, cu magazinul, cu farmacia, cu hotelul, cu restaurantul, unii stau pe marginea străzii pietruite, alții pe bănci sau direct pe pietre străvechi, îndrăgostiții se fotografiază peste tot, iar vînzătorii te îmbie cu mărfurile lor.

Nesebar-ul este micul ochean bulgar întors spre trecutul bizantin, otoman și slav al țărmului de mare, prezent în toată istoria vecinilor noștri, o lecție de conservare arhitecturală convertită într-un bun turistic care aduce pe mai puțin un kilometru pătrat sute de mii de oameni din toată lumea și, mai cu seamă, români. Și care dau de lucru unui oraș modern de 12 mii de locuitori, care și-a adăugat nenumărate hoteluri pentru toți cei care vor să vadă un colț de buzunar al vechii Bulgarii, conservat perfect pe niște stînci pe care se găsesc cele mai năstrușnice restaurante.


Nesebar este o lecție de istorie și una de urbanism contemporan integrat cu trecutul și un loc de trecere spre sud.

Preluat: https://www.cotidianul.ro/o-zi-la-nesebar/

Lasă un răspuns