Securistul Băsescu la decontul final

Greu de ghicit gîndurile lui Traian Băsescu într-un moment în care toți adversarii săi și toți cei pe care i-a disprețuit, ignorat sau nenorocit, se bucură și se simt răzbunați. În plus, fata lui, Ioana Băsescu, și Elena Udrea, păpușa sa politică, au ajuns și ele la cîțiva pași de o condamnare definitivă cu executare.

Marinarul turnător, ajuns în vîrful ierarhiei politice și de sforărit în România, a fost executat de justiție la un pas de căderea cortinei. Mai are puțin și poate pierde tot. Casă, pensie, pază și toate celelalte beneficii acordate unui fost președinte, un fost președinte care, pe lîngă nenorocirile pe care le-a produs în România, are acum o foaie sigură, ca o piatră de moară, în halucinantul său dosar de politician, marinar, căpitan, aventurier și ins cu înclinații de afacerist veros. Pe foaia de dosar care îl cam îngroapă definitiv scrie de acum „colaborator al Securității”.

Tristețea lui vine de la faptul că nu mai are cum să le răspundă și nici cum să le-o plătească celor care își văd părerea confirmată de o sentință judecătorească. În toată tristețea marinarului, mai adie o speranță că în această prăbușire lentă poate apărea o minune, o crăpătură, o poticneală. Pe un pat de spital, cu respirația în piuneze, cu dependența la limita sevrajului, trăgînd cu putere dintr-o țigară electronică și enervat de lipsa de alcool, Traian Băsescu încă mai încearcă să scape. Geniul malefic al improvizatiilor politice nebune încă mai speră într-o soluție salvatoare. În numele său, Valeriu Stoica a înaintat o plîngere la ICCJ în speranța că judecătorii vor mușca dintr-o chichiță sau din alta. N-a ținut! Judecătorii Ana Roxana Tudose, Ionel Barba și Adrian Remus Ghiculescu au decis: 

” Constată calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului Basescu Traian” (sentința CAB nr. 471/2019)

Cu recurs în termen de 15 zile!

Ce urmează? Pentru că toate căile justiției sunt încurcate și întunecate, mă mulțumesc cu concluziile lui Valentin Busuioc de la Lumea Justiției:

”Acum, cî Înalta Curte a bătut în cuie calitatea lui Traian Băsescu de colaborator al Securității, Parchetul General va putea foarte bine să-i deschidă fostului președinte al României dosar penal pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, în condițiile în care politicianul a depus cel puțin patru declarații pe propria răspundere ca nu a colaborat cu Securitatea ca poliție politică:

– câte una în 2004 și 2009, la alegerea ca președinte al României (conform art. 27 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României);

– alta în 2016, când a devenit senator (potrivit articolelor 52 si 53 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente);

– ultima în 2019, la intrarea în Parlamentul European (asa cum dictează art. 16 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European).

În plus, în martie 2004 (când era primar general al Bucureștilor), Traian Băsescu a declarat același lucru, tot sub semnătura, într-un proces de calomnie pe care i l-a intentat analistului Mugur Ciuvică, după ce președintele Grupului de Investigații Politice făcuse dezvăluiri despre colaborarea politicianului cu Securitatea (click aici pentru a citi).

Nu în ultimul rând, Băsescu riscă să-și piardă mandatul de europarlamentar câștigat în 2019, precum și privilegiile date de calitatea de fost președinte (casă, mașină, SPP-iști, indemnizație lunară etc.).”

Indiferent cum va continua povestea mizerabilului personaj Traian Băsescu, lucrurile sunt departe de un final. Sentința judecătorească din cazul turnătorului și acoperitului din fosta Securitate abia readuce sub luminile rampei funcționarea unei mecanism de dinamitat polticienii, adversarii și incomozii.

Date despre colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea erau cunoscute la CNSAS încă din 2006. Și cu toate acestea, investigația a fost blocată. La o conferință de presă ținută imediat după „ștampilarea” marinarului, Ludovic Orban avea să spună:

– ”Eu aş vrea să fie pedepsiţi toţi cei din servicii, toţi cei care au lucrat în CNSAS şi care au pitit aceste dosare, pentru că, dacă aceste dosare ar fi fost făcute publice după adoptarea legii privind organizarea şi funcţionarea CNSAS, (…) Băsescu nu mai ajungea preşedintele României, dar eu sunt convins că nu este singurul care a fost produsul Securităţii şi al serviciilor şi care a ajuns preşedinte sau care a ajuns în funcţii publice. Mă bucur că s-a făcut dreptate, mă bucur că instanţa, până la urmă, a aprobat evidenţa”.

Ludovic Orban a mai spus că, practic, această cercetare cu privire la Băsescu a fost făcută în CNSAS încă din 2006.

„Informaţii legate de colaborările lui Băsescu cu securitatea, suspiciuni au apărut public cu mult înainte ca Traian Băsescu să ajungă preşedintele României. Băsescu trebuie să îşi dea demisia din funcţia de europarlamentar. Nu mai poate să reprezinte statul român pentru că face de râs România dacă el rămâne europarlamentar. Sunt convins că PPE, dacă nu l-a dat afară, îl va da afară imediat ca urmare a acestei hotărâri judecătoreşti”.

Democrația românească a fost călărită și călcată în picioare de un marinar șmecher, colaborator al Securității, protejat de o instituție care avea obligația să își facă datoria și să îl verifice, nu să obtureze vreme de ani și ani un adevăr pe care îl cunoștea o mare parte din populație.