Împărțirea ciolanelor pe tarlaua ICR

Dacă locul lui Sfîntu Petru s-ar acorda prin vot, cu siguranță că în România ar avea loc un enorm scandal politic. Noroc de la Dumnezeu că nici scaunul de patriarh nu se acordă cu votul politicienilor. Se mai trag alte sfori, dar partidele n-au a se amesteca! Pentru asta, își și mușcă degetele.

Acum, se împart dregătoriile de la reprezentanțele ICR din cele 18 țări. Credeți că există o preocupare privitoare la competențele desemnaților? Sau asupra felului în care este promovată cultura română prin aceste țări? Nici vorbă! Nu primează decît interesul, neamurile și recompensele politice! Credeți că l-a întrebat cineva pe actualul președinte al ICR ce strategie și ce proiecte are pentru perioada sa de mandat? Audierea pentru numirea lui Liviu Jicman, candidat PNL, a fost o spoială. Cum spoială a fost audierea și numirea Lilianei Țuroiu în aceeași funcție și, mai apoi, director la ICR Bruxelles.

Poate înghiți parlamentul României o asemenea farsă cu strategia ICR întocmită pe bază de contract de Oana Năsui (?) pe 6.500 euro plus TVA? Culmea ironiei, planul de activitate al Institutului Cultural Român a fost respins de Consiliul de Conducere al ICR, alcătuit din personalități reprezentînd Academia Română, uniunile de creație, partidele politice parlamentare, ministerul Culturii și Ministerul Afacerilor Externe.

Ce se întîmplă la ICR și ce se alege de acest institut cultural creat pentru promovarea culturii române în lume? Ce evenimente poate organiza o filială dintr-o anumită țară cu 25.000 de euro într-un an? Dă leafă unui director liniștit, recompensat de acasă și „salutare taică și noroc”! În cele mai multe cazuri, desemnarea unuia nu-i decît o acoperire pentru impostora politică. O slujbă călduță, bine plătită, cu program de voie sau la alegere. ICR a decăzut cu ultimele mandate, la fel dacă nu chiar mai ceva decît alte instituții ale statului român. Ultimii desemnați au chipul și valoarea morală și profesională a celor care conduc partidele parlamentare. Sunt oglinda lor perfectă!

Ce se alege de ICR?

Subiectul mi-a atras atenția cu articolul „Ce se alege de ICR?” publicat de Ion Spînu în Cotidianul. Doi politicieni scoși pe tușă ( Cezar Preda și Victor Paul Dobre) figurau între candidații filialelor de la Paris și Lisabona, amîndoi fiind un fel de cititori chinezi prin cultura română. Pentru ce merite organizatorice sau culturale au fost luați în calcul cei doi? Pentru nu spun ce. Unii zic că pentru promovarea valorilor metalurgice din cultura română? Eu zic că Cezar Preda, inginer metalurg, a fost un băiat folositor, mai ales pe vremea cînd era în conducerea Comisiei parlamentare de supraveghere a SRI și cînd omul era important și protejat. Umbla cu un WV Touareg de la SRI și apăra țara de fluturi, gîndaci și alți dușmani periculoși. Și Victor Paul Dobre a pus umărul la democrația controlată în momente dificile pentru țară, mai ales cînd a fost vorba de numărul alegătorilor înscriși pe liste, extrem de util la calcularea procentelor din alegeri. Literatură, arta numărării și cultură, nu glumă! La cît a tras în patru mandate de parlamentar, plus poziții de ministru și secretar de stat, merită și el o odihnă culturală la Lisabona! O fi în stare să recite „Pe lîngă plopii fără soț” pe malul Oceanului Atlantic!

La Chișinău, avem un ICR pentru promovarea culturii române peste Prut. Sarcina nu-i chiar o așa mare scofală pentru că valorile culturale vorbesc aceeași limbă și circulă singure peste graniță, cu sau fără sprijinul ICR. Poate așa se explică de ce la o recepție organizată la Chișinău, directorul adjunct al ICR Chișinău, profesorul universitar Cătălin Bordeianu a venit îmbrăcat în mantia Cavalerilor de Malta. Cică omul ar vrea să schimbe țara! S-a plictisit la Chișinău și vrea una ceva mai „spirituală!”

Cel mai scandalos caz este la Tel Aviv. În țara preferată a președintelui Iohannis, UDMR a sprijinit un personaj care toarnă benzină în relațiile din comunitatea evreilor de origine română din Israel. Este vorba despre Salamon Marton Laszlo, afacerist cu vinuri din Republica Moldova și scandalagiu cultural protejat politic. A dat afară un rabin de la un eveniment și închide ușa ICR pentru Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (ASILR).

Pentru a nu fi bănuit de urechisme și pentru a ilustra cu fidelitate decăderea ICR, reproduc din cîteva articole și scrisori ale celor care ar trebui să fie beneficiarii activității ICR. Și care ar trebui cunoscute și la Cotroceni și la Externe.

„Cum îți permiți, Martin Salamon, să te porți cu atîta indolență cu un membru marcant al comunității noastre? Consideri că Institutul Cultural Român de la Tel Aviv este tarlaua ta pe care faci numai ce vrei și unde primești numai pe cine vrei tu? Faci parte din corpul diplomatic român, ar trebui să știi să te porți ca un diplomat, ar trebui să fii primul care promovează la Institutul Cultural Român bunele relații de prietenie dintre poporul român și cel israelian. În plus, de cînd în casa culturii românești, cetățenii nu mai au drept de liberă exprimare și participare la evenimente publice?” (fragment din articolul lui Dragoș Nelersa, intitulat ”Jos mîinile de pe rabinul meu”)

”Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Romană a fost exclusă de directorul ICR Tel Aviv din programul de acțiuni culturale pe anul 2019 al prestigioasei instituții culturale românești. Nici că se poate ceva mai absurd și mai dăunător bunei continuități a relațiilor culturale dintre Israel și România. Dl Salamon Marton Laszlo pretinde că aplică un ordin primit de la București, mai exact de la dna Liliana Țuroiu, conducătorarea ICR-ului. Ne este gresu să credem așa ceva! (fragment din memoriul ASILR adresat ICR).

”Amintesc și cazul rabinului Wasserman care a fost invitat să părăsească sala la una dintre manifestările ICR dedicată supraviețuitorilor Holocaustului… Ceea ce contează pentru noi, publicul fidel al ICR, este această coeziune în jurul ICR care a activat decenii de-a rîndul în spiritul valorilor culturale românești și Limbii Române, pentru legătura de suflet dintre cele două țări surori, Israel și România,  iar acum suntem îndepărtați de această instituție prin voința actualului director”.(fragment din scrisoarea doamnei Maria Boitan Moser).

La Tel Aviv, ICR-ul este un soi de tarla dată în grija lui Salamon Marton Laszlo!

Dumnezeu știe cum se mai promovează cultura română prin alte locuri! Cele cîteva exemple sunt suficiente pentru a ne îngrozi! Ca să înțelegeți și mai bine situația, precizez că PNL-ul a desemnat o vreme ca ministru al Culturii un actor din Botoșani, Bogdan Gheorghiu, făcător de OTV pe plan local și săgeata culturală a lui Gheorghe Flutur la București.

Pentru a nu fi mai prejos, PSD-ul l-a desemnat pentru a doua oară pe Lucian Romașcanu ca ministru al Culturii, omul avînd merite de cărător de geantă la Marcel Ciolacu și de fost manager la Cancan și băgător de seamă pe la publicitatea din TVR.