PSD și-a ținut congresul online dar și în aer liber, cu distanțările de rigoare, cu scenă și copertină, cu microfoane pentru orchestră și vorbitori.
Exact ca într-o curte, aranjată pentru festivități, pentru un bal sau pentru o slujbă organizată de bisericile mai noi. Și, la propriu, atmosfera de curte îmbrăcată în aer de vară la fel a fost și în substanță. Marcel Ciolacu și-a adus curtea care îl susținea pentru președinția PSD să-l încununeze cu titlul de președinte ales. Și, așa a fost.
Un congres fără probleme, fără o schimbare de fond sau de direcție a partidului tocat și terfelit la sînge de toate instrumentele de propagandă ale adversarilor interni și externi (PSD-ul fiind singurul partid politic din România, blocat la etern și hăituit cu un puternic sprijin din afara României).
Congresul a bătut în cuie doar un schimb de generație. Generația promovată de Ion Iliescu (Năstase, Mitrea,etc) a fost înlocuită de generația Olguța Vasilescu, Paul Stănescu, Mihai Tudose, Ciolacu etc). Nimeni nu poate susține că despărțirea de aceasta ar putea fi considerată categorică. În materie de obiceiuri, tentații, chiar și de nivel intelectual sau cultural, sunt cam tot pe acolo. Sigur, nu sunt diferiți în materie de rapacitate. În rest, partidul rămîne ce a fost, o grupare politică de stînga, dedicată oamenilor simpli, mai în vîrstă, defavorizați, concentrat pe pensii și ajutoare, adică un partid neeconomic. Și fără nici o soluție sau ofertă pentru tineret.
Ce este nou? Generația lui Liviu Dragnea (căci actuala conducere a PSD tot din stilul Dragnea se trage) încearcă să se delimiteze de excesele președintelui condamnat. La acest congres, Marcel Ciolacu și-a asumat un trecut al unor măsuri și reacții nedemocratice, făcînd, astfel, o uriașă concesie acuzațiilor venite de la adversarii din țară dar și din exterior. Simplu spus, Marcel Ciolacu a înghițit gălușca politicii de forțare a unor măsuri privitoare la justiție, în ciuda faptului că aproape toate partidele aflate la putere încearcă și, uneori, izbutesc același lucru. Să influențeze justiția! Chiar și în trîmbițatul nostru model inaplicabil în Romania. Adică SUA.
Iată afirmația de la Congres a lui Marcel Ciolacu. Poate cea mai importantă și care trădează o atitudine de conciliere:
„Au fost cazuri când munca voastră a fost irosită de cei care au crezut că pot folosi PSD ca pe o cheie la ușile justiției. Trebuie să ne rupem de acest trecut, că justiția trebuie făcută în sala de judecată”.
Din păcate, Marcel Ciolacu n-a zis nimic despre influențele președintelui și ale SRI asupra justiției și asupra Direcției naționale Anticorupție.
Toate acuzațiile la adresa lui Liviu Dragnea și a PSD-ului au avut la bază greșeli și excese ale acestora, dar si o dorință nebună a adversarilor de a păstra controlul asupra pîrghiilor cu care își execute rivalii. Cît s-a zbătut Dragnea să modifice legi sau să înființeze SIIJ, cam tot atât s-a zbătut Iohannis să păstreze controlul saupra SRI, DNA, Parchetul General, DIICOT ec.
Dincolo de tărăboiul propagandistic, diferența poate fi socotită nesemnificativă!