De ce aveam în cap casa lui Ceaușescu din Primăverii, nu știu. Pe atunci nu eram jurnalist, nu lucrasem nicio zi în presă, reflexele care îți bagă nasul unde nu-ți fierbe oala, dar fierbe altceva, mi le-am făcut după `89.
În timp ce Caramitru și Dinescu intrau în clădirea TVR, sentimentul ridicolului, uneori dus până la maladiv, m-a întors stânga-mprejur. Și așa, să merg și să strig cu mulțimea îmi întinsese la limită solitaritatea. Televizorul era prea mult.
M-am dus spre cercul Pieței Aviatorilor, fostă Piața Jianu, fostă M. Eminescu,
» articolul lui Cristian Tudor Popescu, integral pe republica.ro