Alături de Papa Francisc

Reacția Papei Francisc și tăcerea politică din țară mă obligă să revin asupra subiectului abordat în editorialul ”Ursula și diversitatea”.

Era vorba despre derapajele de la Comisia Europeană, deocamdată stopată în încercarea sa de a impune un cod de adresare și comportament. Totul se amînă. Dar este departe de renunțare. Politicienii și funcționarii de la Bruxelles,lipsiți de o anvergură intelectuală pe măsura postului și a responsabilităților, își ocupă timpul cu tot felul de ”găselnițe” democratice (definiție românească potrivită pentru asemenea aiureli).

O echipă care nu este capabilă să-și umple job-ul cu alte preocupări care să vizeze progresul european se cantonează în proiecte care ar putea duce la o uniformizare sub-culturală europeană. Adică la o pierdere de identitate și la o prostire generală a popoarelor europene. Culmea este că în amplificarea acestui val sunt implicați și politicieni cu domiciliul prin România. Unul dintre ei este și Dacian Cioloș,fost șef al grupului parlamentar Renew Europe și cunoscut ginere francez.

În septembrie, Cioloș (alături de Dragoș Păslaru, Dragoș Tudorache, Ramona Strugaru și alți useriști) a susținut (entuziast sau nu) o Rezoluție a Parlamentului European privitoare la drepturile cuplurilor și familiiilor LGBT de a adopta și de a figura ca părinți legali ai copiilor adoptați. (Cu totul și cu totul întîmplător, de la votarea acestei Rezoluții a lipsit și rozaliul și zgomotosul Rareș Bogdan!).

Am mai scris cîndva despre o propunere de adevărat program pentru derularea în țara noastră a unei vaste campanii de susținere și promovare a egalității de gen și alte drepturi, proiect creionat pe vremea cînd Raluca Turcan era ministru la Muncă. S-a cam ales praful și de acesta.

Se vede însă nespus de clar că și în România se lucrează intens la o asemenea direcție. Deja, după numele pomenite mai sus, veți fi înțeles pe cine se bazează cei interesați. Cîtă fundamentare filosofică,politică și ideatică au aceste personaje este iarăși ușor de aflat. Nu elitele României (cîte or mai fi fiind!), nu Academia Română, nu institutele de cercetări și nu grupuri de studii temeinice susțin aceste noutăți, ci niște spoieli intelectuale interesate de vizibilitate și cine mai știe de ce.

Toată susținerea românească vine de la niște personaje politice cu o formație academică discutabilă. Oricum, nu gînditori de prestigiu, ci Neica Nimeni, doar niște mari iubitori de valuri televizate.

De curiozitate, am descins și pe site-urile din Wikipedia ale comisarului european pentru egalitate, Helena Dalli. Ea este autoarea documentului care a scandalizat lumea culturală europeană și care a fost repede retras și la care Papa Francisc avea să facă trimiterea de ”colonizare ideologică”.

Malteza Helena Christine Dalli este într-adevăr o luptătoare pentru egalitate și drepturi de tot soiul. Cu școala stă diferit. Ea, conform site-ului, este de profesie ”politolog”, terminînd ”Political Sociology from the University of Nottingham,[28] and lectures in Economic and Political Sociology, Public Policy, and Sociology of Law at the University of Malta”.[29]

Elena Christine (Abela) Dalli este frumoasă foc și a fost și Miss Malta în 1979. A intrat însă în politică ajungînd repede în Parlamentul Maltei și fiind recunoscută pentru tot felul de proiecte de legi privind egalitatea și libertățile cetățenești. De altfel, de-a lungul anilor, ea a primit nenumărate premii pentru aceasta, între care și „Malta’s leadership in promoting equality recognised by Spanish LGBTI association”.

Ca să nu mă bănuiți de cine știe ce, copiez și eu alte ”recunoașteri internaționale” ale comisarului european Elena Dalli:

”În, 2016,” Dalli was the first Maltese nominee and winner of the European Diversity Award for her work in human rights and equality at the local and international level.[30][31]
In 2021, Dalli was presented an award by the Spanish Government in recognition of the robustness of the EU LGBTIQ Equality Strategy 2020-2025. Months later, she received an award on behalf of the European Commission from PROUD, an organisation working for LGBTIQ equality in Czechia, for the same strategy”.

Înțelegeti deci care este fundamentul intelectual și filosofic al celei care a promovat scandalosul proiect de standardizare a comunicării și de adresare a ”omului nou” moșit de funcționarii Comisiei Europene? Ca să înțelegem mai bine ce se întîmplă la Bruxelles și ce curent de încropeli ideatice se revarsă de acolo, vă propun să ne aruncăm o scurtă privire și pe c/v-ul Ursulei Gertrud von der Leyen.

Conform Wikipedia, ea a studiat medicina la Hanovra (1980-1987) și mai apoi ”a profesat ca medic rezident la clinica de ginecologie a Universității de Medicină din Hanovra. În 1991 a obținut gradul de doctor în medicină, cu o teză despre Proteina C reactivă”…..”La 27 septembrie 2015 site-ul VroniPlag Wiki a declarat că a găsit «paragrafe plagiate» în 27 de pagini din teza de doctorat în medicină din 1991 a Ursulei von der Leyen.[13] Senatul Universității de Medicină din Hanovra a decis în data de 9 martie 2016 că Ursula von der Leyen își poate păstra gradul de doctor în medicină, întrucât cele trei citări defectuoase sau inexacte nu afectează teza în ansamblul ei”.[14]

Ursula Gertrud von der Leyen a fost și ministru al muncii, deputat în Bundestag și ministru al apărării (2013-2019). Ca și comisarul pentru Egalitate, Heena Dalli, nici Ursula Gertrud Von der Leyen nu se poate lăuda cu aprofundări în politologie sau filosofie.

Aşadar, care să fie originea noilor preocupări ale celor două personalități politice europene? Greu de spus! Mai degrabă, avem de-a face cu importuri politice și ideologice de peste ocean, împărtășite sau impuse.

Cea mai profundă explicație o dă Andrei Marga în articolul său din Cotidianul:

”Parte a explicației este și confuzia de azi din conceperea unificării europene. Deocamdată, avem de a face cu un proiect de unificare stagnant, purtat de militanți fără anvergură de oameni de stat, care nu pot concepe viitorul Uniunii Europene.

Birocratismul nu oferă un viitor convingător și nu poate motiva suficient populația.

Așadar, în rezumat, o subcultură a radicalismului schimbării vrea acum să dea direcția în Europa. Acesta este secretul inițiativelor din birocrația actualei Comisii Europene! Nu este singura subcultură actuală – o alta fiind, de pildă, cea a tehnicismului, dominată de credința că prin simple ameliorări tehnologice se depășesc dificultățile societăților actuale – dar este momentan cea mai activă” (Andrei Marga)

Nu-mi rămîne decît să mă bucur de reacția Papei Francisc. După vizita Sa în Grecia și Cipru, aflând de enormităție de la Bruxelles, Sanctitatea Sa a spus:

”In istorie, multe, multe dictaturi au încercat să facă astfel de lucruri. Gîndiți-vă la Napoleon…gîndiți-vă la dictatura nazistă, cea comunistă. Este ceva care de-a lungul istoriei nu a funcționat”.

Vă recomand să lecturați argumentația solidă a lui Andrei Marga. Alături de el și de gîndirea Papei Francisc trebuie să vină toți acei intelectuali care sunt gata să se ridice împotriva mutilării diversității europene, inclusiv a specificului românesc.