Pînă mai ieri, PSD-ul defila pe la televiziuni cu propunerea ca profesorul Alexandru Rafila să devină prim-ministru. Pandemie periculoasă, fraților! Noi venim cu unul mai deștept, care știe despre ce vorbește în materie de medicină, are legături la OMS și ne scapă de boală. Este priceput și mai coerent decît Arafat, mai școlit decît toți doctorii în științe de la Academia de Informații sau decît absolvenții de la „Spiru Haret” și „Dimitrie Cantemir”.
Logică simplă, de babă politică, menită a genera simpatie și a strînge un purcoi de voturi. Puteam zice nu cînd era să-l comparăm pe Alexandru Rafila cu Vasilică Cîțu, care stabilește cu greu diferența între aspirină și paracetamol sau între paralelă și perpendiculară? Față de generalul Nicolae Ciucă, marcat și el de comenzi și ordine, de la drepți, culcat, înainte marș la salt înainte, dar și față de Klaus Iohannis, turist încurcat în manevrat paltoane, parpalace și costume croite pe cocoașă, Alexandru Rafila era o variantă academică și internaționalistă a lumii politice românești. Cam fără experiență în gestionat societăți comerciale și instituții, cu un nume contestat și el pentru o biografie a tatălui, dar, oricum, o prezență mai mult decît rezonabilă.
Ultimele strădanii de rezolvare a crizei politice au adus o schimbare spectaculoasă. Mierosul și iezuitul de Marcel Ciolacu, fix cel care o ținea sfios cu „eu, nu”, este pomenit ca o condiție obligatorie a PSD de a participa la o majoritate stabilă cu PNL. Știrea a venit ca o lovitură de trăsnet de la Antena 3, principal organ de presă al alianței PSD cu Voiculescu-Varanu. Tot de la organul video am aflat și celelalte nouă puncte devenite istorice, egale cu niște condiții ale mutării României în Germania. Majorări, pensii, compensări etc.
Erou dubios al Revoluției din decembrie (aflată încă în discuție), cărător de geantă și de pușcă la Omar Hayssam, doctor pîrît la Academia SRI, ajuns președinte printr-un hocus-pocus de tip Iosefini în PSD, Marcel Ciolacu a prins momentul și încearcă varianta trecerii în capul listei și a guvernului României. Ar fi cea mai tare jonglerie politică a unui mediocru, vizibilă și de la Paris și din stepa rusească.
Astfel, pe platourile înalte ale politicii românești am avea o echipă de patru mediocri spilcuiți și plini de ifose. Toți patru sunt culți în cap, responsabili și capabili să scoată capra din căcăstoare.
Dacă mai luăm în calcul și faptul că România nu poate accesa fondurile PNRR (nu mă refer la creditele aferente, obligatorii de returnat) aprobate de Comisia Europeană fără să aibă un premier titular și un ministru de Finanțe, înțelegem și graba țării noastre de a avea repede un guvern și, implicit, un premier care să semneze cererea și documentele necesare.
Și pentru că la vîrf, înghesuiala mediocrilor este din ce în ce mai mare, aceleași televiziuni care mitraliază vorbe goale îi pun pe listă și pe Lucian Bode și pe Dan Vîlceanu.
Și țineți cont, pe listă n-au fost trecuți Raluca Turcan, Rareș Bogdan, Alina Gorghiu sau Florin Roman!
Preluat: https://www.cotidianul.ro/patru-cinci-mediocri-si-toti-in-frunte/