Despre „Declarația de la București” – editorial de Cornel Nistorescu


N-am promovat în nici un fel lansarea ”Declarației de la București”. Chiar nu ne-am gîndit la așa ceva, nu am avut nici timp și, în plus, n-am vrut să provocăm o stare alertă în zona Serviciilor secrete.

Știm destul de bine (se și vede!) că în aceste zile mai toate forțele Noii Securități lucrează la greu pentru președintele Klaus Iohannis și pentru partenerii strategici. Presupun că mulți dintre ofițerii mai cu minte din Serviciile românești s-au întrebat și încearcă să se lămurească privitor la acest demers public. Le garantez că el nu ascunde nimic. Este doar încercarea cîtorva dintre noi, formulată explicit, de a spune că lucrurile merg prost, primitiv, neeuropean în substanță și mincinos și coafat european în „ambalaj” și declarații publice.

Nu am putut omite referiri importante la rolul Serviciilor privind starea proastă în care se află țara și societatea. Aș zice că au o contribuție importantă, de la politică și pînă la economie și la starea de mediocritate din mass-media. Poate că aceste referiri îi vor determina pe cei cu un IQ mai ridicat și cu devotament față de țară să cumpănească îndelung.


Așa am înțeles cei cîțiva oameni care am lucrat la redactarea textului să spunem ce ne preocupă și să răspundem la o întrebare simplă:


-Noi nu facem nimic? Sunt prea multe semne că lucurile o iau razna, că președintele își înțelege prost rolul de mediator în societate. Chiar și elemente mai simple ale funcției sale.


Nu intenționăm să punem la cale înființarea unui partid politic, în ciuda faptului că unii cunoscuți se grăbesc să ne ceară acest lucru. Nici măcar înfințarea unei Mișcări. Suntem oameni de condei și ne-am gîndit să le spunem celor care ne citesc ce înțelegem noi din starea generală a societății românești. Nu am menționat nimic despre justiție pentru că nu avem calificări specializate și nici legături cu ea. Dincolo de judecățile comune, ne lipsește competența necesară.


Eu, Cornel Nistorescu, înțeleg bătălia cruntă pe care președintele Iohannis (și toată structura sa de putere cu comportament de clan) luptă pentru menținerea controlului asupra procurorilor. Fără acest instrument numit „Parchete”, El și ai săi sunt pierduți. Toată șandramaua de putere bazată pe frică, amenințare și compromitere se prăbușește. Și președintele Iohannis și cei care îl susțin, precum și forțele externe aflate îndărăt (și care își hrănesc energia și din economia României) ar fi în mare pericol.


Procurori independenți ar însemna redeschidrea tuturor dosarelor Iohannis (case plus succesiunea Grupului Etnic German etc), a contractelor militare cu parteneri americani și germani și multe altele. În plus, puterea politică a lui Klaus Iohannis s-ar reduce drastic. Fără controlul procurorilor, dosarele adversarilor și incomozilor și spectacolul arestărilor ar dispărea instantaneu. Fiind vorba despre un domeniu special și cu trimiteri profesionale complexe, am evitat domeniul Justiției. Capacitatea de reacție a domeniului și faptul că are în frunte un organism constituit pe baze profesionale ar putea contribui la apărarea normalității și la stoparea controlului total asupra acestuia.


Cum poate fi continuat demersul nostru? Întrebarea aceasta revine cu insistență. Noi, cei care am contribuit la redactarea textului, nu am conceput pasul următor. Dar nimeni nu-i poate împiedica pe alți ziariști să o facă. Să-și asume Declarația noastră, să o reproducă, să o promoveze sau să lanseze alte declarații similare. Alte grupuri profesionale ar putea contura și ele poziții proprii sau asemănătoare. Singurul lucru important este să încercăm să le transmitem cititorilor noștri și compatrioților, indiferent pe unde s-ar afla, că unii dintre noi suntem preocupați, chiar îngrijorați și că ne pasă. Nu includ între așteptările mele jocurile pe care la fac două-trei canale de știri, manevrate de patroni și de servicii.


Noi am trudit la apariția volumului „Trecerea la prostocrație” pentru atrage un clopot. Pentru a face dovada că noi am tot scris despre starea lucrurilor din țara noastră și că nouă ne pasă.


Acestea sunt gîndurile cu care am rămas după ce „Declarația de la București” a început să se vadă și să se audă.

Preluat: https://www.cotidianul.ro/despre-declaratia-de-la-bucuresti/

Lasă un răspuns