Renaşte Partida Naţională?

În sfărșit, hărțuiala din PNL stîrnește și limpezire de ape. Ludovic Orban, profitor ca și colegii săi, înțelege că valul de oportunism al liberalilor, în frunte cu Klaus Iohannis, este atît de mare încît îl îneacă, il mătură sau îl îngroapă.

Toți liberalii s-au făcut o turmă bățoasă de yes-man în jurul lui Cîțu. Nu pentru că omul ar fi deștept, frumos sau puternic. Nu este nimic din toate cele folositoare nouă. Este doar slugarnic față de Klaus Iohannis care, la rîndul său, este sluga pedantă a valului de occidentalism mimat în România sub presiunea Europei.

Să ne arate cineva măcar o idee care îi aparține președintelui sau premierului? Ceva românesc, ceva independent, autonom, curajos, care să-i ridice în ochii europenilor sau măcar în ochii românilor. Președintele este o umbra palidă a Germaniei în România prin chiar natura sa. Nu gîndește altfel și nici nu gîndește identic. Pur și simplu nu gîndește și nu-i pasă. Îi ajunge că este președinte. El practică politica păpădiei, a datului din cap, a ghiocelului înflorit cu primăvara europeană.

Şi pentru că spiritul său crud, rigid, adeseori cumplit, împarte dreptăți, posturi, ascensiuni și prăbușiri, toată liota de slugarnici din PNL s-a adunat în jurul său ca puii de incubator în preajma și sub penele unei cloște mute și amenințătoare.

Tîrziu de tot, după ce a jucat în același stil și a vorbit cu același limbaj european de lemn, refuzînd să gîndească pe limba sa, Ludovic Orban, în sfîrșit, s-a trezit. Și a realizat că este destul de singur pentru a se întreba unde este adevărul, unde mai are o portiță de scăpare și cum ar putea să înfrunte acest val internaţionalist prăvălit peste România, chiar și în flecăreala secretarelor și a șoferilor de la Cotroceni și din Piața Victoriei.

Discursul său de luni, de la alegerea (trădarea) Monicăi Anisie (pe care o merita din plin!) ar putea să-i schimbe și viața, și partidul. Chiar să însemne ceva pentru România!

”De la 1875, PNL a fost motorul dezvoltării României şi aşa trebuie să rămînem în continuare, dar trebuie să fim Partidul Naţional Liberal, puternic ancoraţi în istoria noastră, în tradiţiile noastre, în obiceiurile specifice, în menţinerea identităţii şi a personalităţii poporului român. Trebuie să fim un partid care să fie puternic legat de biserică, un partid care să promoveze morala creştină ca fundament al moralei publice. Noi trebuie să fim un partid care să sprijinim toate valorile tradiţionale ale românilor, valori cum sunt familia, biserica, satul românesc, comunitatea. Noi suntem un partid care nu are voie niciodată să-şi uite trecutul. Noi trebuie să fim partidul care să se bată, aşa cum s-a bătut Brătianu la negocierile pentru pace riscîndu-şi funcţia de prim-ministru pentru a apăra interesele fundamentale ale României în faţa oricărui partener atît de la nivel european, cît şi de la nivel internaţional. Noi trebuie să promovăm imaginea României, interesele României, să transformăm într-adevăr România într-un partener respectat, apreciat, care să aibă un cuvînt greu de spus şi un partener care să aibă forţa să-şi atingă forţele în parteneriatul pe care îl avem atît la nivelul NATO, cît şi UE.”

Stiți ce înseamnă acest ton și această întoarcere a unui șef de partid la valorile românești? Dintr-o mișcare, toată banda din jurul lui Cîțu a fot împinsă în cîmpurile semantice și ideolgice cominterniste, în valurile tulburi ale unui internationalism tembel, pompat de peste Ocean și preluat cu gura căscată de liderii europeni și români.

Tîrziu și pe neașteptate, Ludovic Orban a dat-o pe vocea poporului român. A ridicat steagul unei partide naționale în interiorul PNL. Partida Străinătății reprezentată în zilele noastre de președintele Iohannis, de premier și de ceata ”reformistă” are, în sfîrșit, un adversar declarat și cu program.

Nu mă aștept ca această nouă poziție să fie de îndată îmbrățișată de președintele Iohannis, deși ar trebui. Este președintele României, nu al Sibiului, nu al Văii Oltului. Din păcate, el n-a jucat niciodată cartea patriotică. N-o știe, n-o simte și, n-aș risca prea mult, dacă aș zice că o disprețuiește. N-a fost de acord nici cu sărbătorirea Tratatului de la Trianon, a făcut ce-a putut ca aniversarea Centenarului Marii Uniri să iasă șters, iar la Burxelles n-a fost capabil să formuleze nici o poziție (idee) românească.

Abia acum se vede că el gîndește la fel ca Dan Barna și este din aceeași stofă groasă ca Dacian Cioloș, ca Ghinea, Cîțu și Turcan, ca Băsescu, Coldea, Maior, Dâncu și Elena Udrea. Legăturile lor cu România sunt numai de domiciliu și de venituri. Nimic mai mult!

Nu știu ce viitor are un spirit ”național” într-un PNL rămas un simplu ambalaj ”national” și ”românesc”. Toate interesele împing alegerile din PNL în direcția unui control european asupra liberalilor, a Guvernului și a României.

Va cîștiga Ludovic Orban disputa pentru șefia PNL sau va pierde, dar va atrage o mai mare parte din populația României de partea sa? Nu știu și nu vreau să ghicesc.

S-ar putea ca pentru alegerile din PNL să fie puțin cam tîrziu!