Scrisoarea lui Duță – un mare test pentru democrație

Dacă am fi un stat de drept măcar pe jumătate, scrisoarea lui Lucian Duță (adresată șefilor celor două Camere, premierului și președinților de partide) ar declanșa o furtună politică, dacă nu, chiar, un cutremur. Încă nu avem nici o reacție de la parlament și de la ceilalți „adresanți”. De aceea, nu ne grăbim să tragem o concluzie.

Scrisoarea lui Duță către Parlament: Cinci „aspecte” despre SRI

După felul românesc de a face politică, ar trebui să ne lăsăm cuprinși de un anume pesimism. În același timp, resursele nebănuite ale societății românești ne obligă să nu ne pripim cu niște concluzii.


Afacerea intitulată „Cardul de sănătate” este mai veche. Și este un mare eșec.


”Rateurile din rețea au apărut chiar în 2015, când a devenit obligatorie folosirea cardului de sănătate (componenta CEAS a Platformei Informatice a Asigurărilor de Sănătate). Ulterior, s-a adăugat și ultimul element al sistemului – Dosarul Electronic al Pacientului (DES), devenit obligatoriu din 2016. Odată cu creșterea volumului de operațiuni în sistem s-au produs și câteva defecțiuni, complexe, rezolvate mai mult sau mai puțin operativ. Dar rezolvate, iar sistemul a început să meargă” (Mariana Bechir)

Într-o scrisoare a Societății Naționale de Medicina Familiei, în 2019, se spunea:

”Am ajuns la limita suportabilității din cauza chinului zilnic prin care trecem pentru a valida consultațiile în sistemul informatic al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS)” .


Mai mult, o jurnalistă care a urmărit dosarul problemei trăgea o concluzie clară: ”A crăpat: Datele din sistemul informatic al Casei Asigurărilor de Sănătate nu mai pot fi certificate fără dubii. Nimeni nu mai poate garanta nici funcționarea sistemului și nici corectitudinea datelor”

Cardul de sănătate a devenit o cîrpeală informațională, o risipă de bani și un dezastru provocat de implicarea „băieților” și a clienților fideli ai serviciului. A fost un mod de preluare a controlului aupra datelor dar și un stil de a mulge din bugetul public pentru Sănătate. Plus banii de la Comisia Europeană! Afacerea „Cardul de sănătate“ este un rateu nu pentru că baza de date și cardul nu ar fi fost necesare, ci pentru că au fost realizate cu amestecul grosolan al SRI și chiar al DNA (la cercetare!) precum și al firmelor „satelit” ale SRI. Afacerea „Cardul de sănătate“ a fost, de fapt, o acoperire și o prelungire a afacerii Big Brother (o definiție pentru un sistem de supraveghere completă a populației) care a început cu arestarea judecătorului Toni Greblă de la Curtea Constituțională a României. Musculoșii cerebrali George Maior și Florian Coldea au vrut să-i dea o lecție judecătorului care s-a opus legalizării cartelei telefonice achiziționate cu buletinul și oricărei baze de date sub controlul SRI. Scandalul Big Brother (baza de date și supravegherea) l-a afectat serios și pe Călin Popescu Tăriceanu.

El a cerut reglementarea parlamentară a unui centru independent pentru interceptări și scoaterea operațiunilor de înregistrare de sub controlul SRI-ului. A încurcat planurile Serviciului și s-a ars. Cînd a fost vorba despre baza de date pentru CNAS, s-a opus și APADOR-CH, care avea în conducere oameni care, astăzi, ajunși în diverse funcții, nu mai zic nimic (Violeta Alexandru-Bau și Mircea Toma). Puține asociații și grupuri civice s-au mobilizat și la fel de puține canale de media au tras semnalul de alarmă. Greu de spus, cîte dintre ele și-au reprimat reacția și cîte au primit ordin de la superiori să-și țină gura!

Cardul de sănătate a fost un fel de acoperire și pretext pentru un Big Brother executat cu firme agreate (folosind o formulă elegantă pentru statut) de SRI (SIVECO, grupul ASESOFT etc) și specialiști devotați 200% serviciului amintit (Irina Socol, Sebastian Ghiță etc) și binomului. Declarațiile și materialul probator, cu fotocopii și semnături, prezentat de Lucian Duță demonstrează asta fără nici un dubiu. Baza de date întocmită cu bani europeni, sub controlul SRI, a fost realizată, funcționează de doi ani si se află în continuare în gestiunea SRI. Ea nu a fost predată conform promisiunilor unei instituții independente, aflată în subordinea guvernului României. Așa se face că, astăzi, orice rețetă pentru boli rușinoase sau orice probleme de familie pot deveni subiecte în presa subordonată. Adică, tehnici de compromitere a persoanelor incomode.


În sfîrșit, unul dintre cei implicați în operațiunea Cardul de sănătate-Big Brother dă totul în vileag și cere intervenția șefilor principalelor instituții democratice ale României. Mai mult, din cîte am înțeles, Lucian Duță s-a adresat și Comisiei Europene pe fondurile căreia a fost realizat Big Brother-ul rămas în gesiunea SRI.

Implicit, fiind vorba despre un mare caz de corupție, scrisoarea sa a fost adresată și procurorului european unde conduce acum marea juristă și expertă în fraude și cătușe Laura Kodruța Kovesi. Și tot Lucian Duță a trimis o informare către Camera Lorzilor din Marea Britanie pentru minciuna trasă de la București privind folosirea unui motor de căutare a datelor de către un serviciu secret, nu de o instituție subordonată guvernului României.


Mai poate fi ignorat și, mai apoi, îngropat un asemenea dosar?


Exceptînd Cotidianul și Evenimentul zilei, doar trei-patru site-uri din România au publicat scrisoarea lui Lucian Duță. Este o dovadă alarmantă privind starea libertății de exprimare și a independenței presei din țara noastră. Dacă este așa, ocuparea țării noastre va trece la fel de neobservată ca și acest semnal de abuz, corupție și de atac la democrație. O bombă este băgată sub preș ca un cartof fierbinte care îi frige pe toți responsabilii și implicații. Avem sau nu avem parlament capabil să abordeze un asemenea caz? Și toată România tace? Cu ce consecințe? Și cu ce pretenții de stat de drept?


Pentru că scrisoarea lui Lucian Duță nu circulă nici măcar prin parlament (ar fi dat cineva un semn), reproducem cele 5 solicitări adresate mahărilor din instituțiile românești. Ei sunt invitați să cerceteze


1. Implicarea SRI-ului in mod direct în elaborarea documentației tehnice aferente proiectului PIAS de la CNAS.


2. Folosirea bazelor de date medicale de către SRI în proiectul Big Brother (SII INFRASTRUCTURA și SII ANALYTICS)


3. Motivul pentru care SRI-ul nu predă proiectul Big Brother beneficiarului legal, respectiv Guvernul României, deși, este finalizat de doi ani.


4. Verificarea legalității replicării de către SRI a aproximativ 250 de baze de date de la instituțiile din România și, mai ales, cum s-a făcut efectiv această replicare. (Există suspiciunea că acest proces a fost făcut ilegal, pe suporturi fixe, de către persoane din aceste instituții )


5. Solicitarea garanțiilor că acest sistem nu este folosit discreționar de către persoane din SRI  și în alte scopuri decât cele legale, inclusiv aspecte care țin de subminarea democrației și a ordinii constituționale.