Am așteptat cu nerăbdare conferința nocturnă de presă a lui Florin Vasilică Cîțu, această cacofonie intelectuală, financiară și politică a țării. Personajul a socotit că o ieșire cu un ceas înainte de miezul noapții, la care să ne spună că guvernanții trebuie să vorbească populației este suficint, epocal, piatră de hotar și schimbător de comportament. În subtext, ieșirea sa era un fel de subtilă înjurătură de mamă la adresa ministrului Sănătății dispărut fără urmă, despre care un jegărit coleg de partid a tot zis de 6-7 ori la o televiziune că ministrul este la fața locului și conduce situația.
Și dacă a vorbit Vasilică Cîțu la ora 23 s-a făcut lumină? S-a făcut un rahat! Flendurică ăsta de pemier a venit și l-a prezentat pe Raed Arafat, autorul călătoriilor cu tirul aparatelor de respirat. Și gata! A rupt șirul ghinioanelor și a rezolvat situația dramatică prin care trecem? Sictir! Iluzie de nemernic sau înșelătorie ieftină! Vasilică Cîțu n-a anunțat și n-a decis nimic. N-a luat nici o măsură. Nu a încercat în nici un fel să chimbe cursul acestor improvizații, a acestor cîrpeli și gafe. Ne-a arătat doar cheia (devenită cheiță minusculă!) a rămînerii sale în fotoliul de premier. Premier aerian total, debil, fără orizont, fără os, fără luciditate! Cîțu a scăldat-o încă o dată! După atîtea șiruri de accidente și morți, soluția lui nocturnă a fost să explice Raed Arafat ce-i cu țevile, cu presiunea, cu robineții și cu butoanele. Nu demisii, nu sancțiuni, nu adus de oameni noi. Nimic-nimic-nimic! Numai explicații care să permită scuze și tîrît sania mai departe! Atunci am înțeles că de la cacofonicul intelectual Vasilică Cîțu, șifonat genetic, nu avem ce ștepta! Zero caracter, zero curaj, zero soluții!
Tristețea nopții era și mai adîncă! Nici de la președintele Klaus Iohannis nu aveam ce aștepta. Se auzea cum se cutremură palatul din Bulevardul Primăverii, cu vila lui Nicolae Ceaușescu cu tot, de la sforăitul profund al președintelui încremenit în nepăsarea sa de baron provincial. Felul în care s-a desfășurat evacuarea bolnavilor de la Spitalul Clinic de Ortopedie Foișor nu i-a smuls nici o interjecție, necum o propoziție. Ca să nu mai spun că președintele, într-o asemenea situație dramatică era dator cu o elementară reacție de compasiune. N-a avut-o pentru că n-o trăiește și nici n-o gîndește!
Și atunci de la cine să ne așteptăm la înțelegere, la curmat degringolada, la repus lucrurile în matca lor firească? Să așteptăm alte conferințe de presă și alte discursuri? Alte explicații care să îngroape alte drame, alte situații de criză, alte proiecte ratate și alți bani pierduți sau furați?
Atunci am ajuns să mă întreb pentru a nu știu cîta oară:
-Ce este de făcut?
Vorbim, dezbatem, criticăm, protestăm etc. Vorba unei doamne:
-Și!?
Așa am ajuns să lansăm pe Cotidianul.ro o dezbatere jurnalistică.
-Ce este de făcut?
Profesorul Andrei Marga, după o evaluare corectă a stării de fapt, avansa soluția formării unei opoziții extra-parlamentare, alcătuită din intelectuali, jurnaliști și alți reprezentanți ai societății civile. Profesorul Adrian Severin invoca o criză de timp și o nevoie acută de reacție a populației. Un om de afaceri de la Cluj reclama demisii și sancțiuni. Cine ratează, cine greșește, indiferent în ce domeniu, plătește. Politicianul cu funcția, omul simplu cu amenda prevăzută de lege. După atîtea eșecuri și accidente nu mai rămîne decît un lucru:
-Demisia!
Continuăm dezbaterea în căutarea unor răspunsuri la această întrebare simplă.
-Ce este de făcut?
Cititorii Cotidianul.ro sunt invitați să ne trimită propunerile lor pe adresa de mail a ziarului. Le vom publica și le vom reproduce și în emisiunea „Tu ce zici?”, ușor de urmărit pe Facebook și pe YouToube dar și pe tv sau pe radio în județele Brăila, Galați, Brașov, Maramureș, Satu Mare, Sălaj, Bihor și Cluj.
-Ce este de făcut?
Întrebarea acestor zile se adresează, mai ales, cetățenilor, răspunsul dat de politicieni fiind din ce în ce mai puțin folositor!
