De câţiva ani asistăm cu toţii la aprinsele dezbateri din societate privitor la poziţionarea oamenilor pro sau contra religie, pro sau contra ateism. Suntem martori, de multe ori fără voia noastră, la acţiuni de manipulare a maselor şi de influenţare a mentalităţilor, toate acestea în beneficiul unor forţe rău intenţionate, ascunse sub paravanul unei false libertăţi de exprimare.
Când eram copil, pe timpul lui Ceauşescu, la secţia agricolă unde lucra tatăl meu se căuta un angajat care să preia funcţia de secretar de partid, aşa cum erau funcţiile în structurile comuniste. Practic, acest secretar de partid trebuia să organizeze şedinţele lunare ale organizaţiei PCR, să ţină evidenţa lecţiilor de propagandă comunistă şi a carnetelor de membru de partid şi să dea raportul la judeţ în cazul în care vreun membru făcea vreo boacănă. Dacă erai numit să ocupi această funcţie nu se punea problema de a refuza, pentru că refuzul era echivalent cu o abatere extrem de gravă şi te vedeai după aceea mutat „în interesul serviciului” prin celălalt capăt al ţării, în vreun şantier la Canal sau în vreo mină de cărbuni. Ca urmare, având ceva studii în plus decât ceilalţi, tatăl meu a ajuns „ditamai” secretarul de partid la o secţie agricolă, unde erau în general tractorişti şi mecanici, toţi oameni simpli şi fără tangenţă cu politica partidului comunist. Din acel moment, viaţa noastră s-a schimbat semnificativ, deoarece regulile nescrise ale regimului cereau ca orice membru cu o funcţie cât de măruntă să fie model de comportament în comunitate, iar familia sa aşijderea. Peste noapte, taică-meu a renunţat la şpriţurile prelungite care se terminau pe trei cărări, a dat mai încet volumul aparatului de radio atunci când ascultam seara Radio Europa Liberă şi Radio Vocea Americii, iar eu am primit sarcina de a fi mai conştiincios la învăţătură, să nu cumva să îi fac de râs pe ai mei cu note mici. Bineînţeles că amărâta lui de funcţie nu conta câtuşi de puţin în faţa celorlalţi, nu îi conferea vreo autoritate sau vreun avantaj, ci numai răspundere şi stres. Oricum, în scurta perioadă cât a avut acea minusculă funcţie, taică-meu nu făcea propagandă comunistă că nici nu se pricepea şi dealtfel nici nu avea cui, oamenii erau preocupaţi doar de reparaţii şi de lucrări agricole iar lecţiile de comunism se loveau de ei ca nuca de perete.
La vreo lună după aceea, părinţii mei au primit vizita unor tineri care i-au rugat să îi cunune, ceea ce s-a şi întâmplat după ceva timp. A fost pentru prima dată când a trebuit să ţin lumânarea în biserică, pentru că tatăl meu nu a avut curaj să intre în locaşul sfânt, de teamă să nu încalce dogmele partidului comunist. A rămas afară, pe treptele bisericii, privind înfrigurat spre drumul pe care parcă se aştepta să se ivească vreo maşină de la Miliţie sau Securitate şi să îl întrebe ce caută el în lăcaşul cu cruce deasupra, operă a chiaburilor şi burgheziei, duşmanii proletariatului.
Peste câteva zile am prins curaj şi l-am întrebat de ce nu a intrat în biserică, iar el mi-a explicat cât risca dacă era văzut de vreun „binevoitor” în interiorul aşezământului în cauză. Tot atunci mi-a povestit că în tinereţe a fost admis la Seminarul teologic de la Buzău, dar nu a fost primit la cursuri pentru că tatăl său trăgea de timp şi nu voia să se înscrie în colhoz, astfel că a pierdut începutul anului şcolar şi automat şi cariera de preot. Paradoxal, ajunsese acum în opusul acelei potenţiale intrări în tagma preoţească, pentru că doctrina comunistă urmărea să creeze atei, oameni cu personalităţi uşor de manipulat, dispreţuitori în relaţiile cu adepţii altor puncte de vedere, în speţă cele burghezo-capitaliste.
Au trecut anii şi realizez că efortul comuniştilor de creionare a unei asemenea monstruozităţi umane a dat roade. Observ atitudini profund ostile la adresa celor ce au rămas înrădăcinaţi în tradiţiile româneşti, o ură nedisimulată faţă de cei care au alte opinii, această ură amintind de vânătoarea de chiaburi şi anticomunişti din anii de după război. Raţiunea lui Lucifer, pătrunsă în mintea găunoasă a unor personaje mânate de mirajul câştigului material în dauna celui spiritual, dă naştere unor idei toxice, vopsite pe exterior în culorile curcubeului pentru a ascunde duhoarea pederastiei. Prostituţia intelectualilor atei şi proorocilor subversivi din mass media vine să completeze cercul viciilor şi fărădelegilor acestui cuib de şerpi veninoşi, pe care l-au blamat cei mai de seamă intelectuali ai naţiunii şi pe care îl respinge orice român cu mintea întreagă.
Ce toleranţă poate propovădui un ins care este intolerant cu cei ce au o altă opinie ? Ce justiţie dreaptă poate invoca unul care îşi întemeiază discursul pe decizii injuste ? Agitatorii comunişti au schimbat hainele, acum prezentându-se drept democraţi şi luptători pentru egalitate în drepturi. Cu certitudine această lozincă nu poate convinge un om informat, ci doar pe analfabeţii funcţional, pe idioţii utili aflaţi din păcate pe toate treptele societăţii româneşti, yes-men-ii pătrunşi de miracolul capitalismului din care însă nu au înţeles nimic… Rafinamentul şi viclenia cu care se acţionează în scopul nivelării şi supunerii conştiinţei umane sunt de-a dreptul diabolice, părând a fi emanate din tenebrele răutăţii pure. Amintirile vremurilor în care Ion Creangă şi ceilalţi oameni mari ai poporului nostru învăţau carte de la preoţi se încearcă a fi estompate, pentru că nu sună bine în cadrul concertului satanic ce ni se pregăteşte. Eminescu şi alte genii româneşti deranjează şi trebuiesc date uitării, căci imbecilii şi prostituatele promovate pe canalele media sunt uneltele perfecte pentru demantelarea rezistenţei la schimbare. Cum care schimbare ? Cea de la o fiinţă cu intelect normal la una cu creier fără circumvoluţiuni. Schimbare care este de fapt o involuţie spirituală, susţinută de agenţii noii ideologii de rit marxist şi având drept scop aducerea populaţiei la stadiul de masă de manevră, fără raţiune proprie, fără iniţiativă sau capacitate de opunere la directivele trasate de clasa politică ori de nababii din spatele cortinei.
Iată aşadar cum istoria hâdă a României din ultimii 75 de ani refuză să se retragă în cărţile de istorie şi insistă în a ne chinui, alimentată de slaba reacţie a intelectualilor patrioţi, precum şi de trădarea fariseilor aflaţi în solda întunericului.
George Badiu este expert jurist și un susținător activ al statului de drept.
De ce ar trebui acceptată candidatura lui Dan Tănasa la combaterea discriminării
Jurnalistul Dan Tănasa și-a depus candidatura pentru a ocupa poziția de membru în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. De multe ori folosit ca și armă politică, CNCD trebuie să reflecte echilibru și să vizeze drepturile și modul în care sunt discriminați toți cetățenii României, indiferent de etnie, orientarea sexuală, religie, rasă, sex sau vârstă. Discriminarea este complexă prin diversitatea problemelor care pot apărea și se simte nevoia de a nu transforma drepturile unor minorități în privilegii în raport cu majoritatea. Dar nu de aceasta este potrivit jurnalistul Dan Tănasa pentru ocuparea unui post în interiorul instituției. În general CNCD
Tricolor impresionant la Târgu Mureș. Avram Iancu privea cu mândrie
La statuia lui Avram Iancu din Târgu Mureș a fost desfășurat un tricolor impresionant lung de 102 metri, simbolizând cei 102 scurși de la Marea Unire din 1918. Un gest impresionant la care au participat români ce aveau steagul tricolor în mâini și în suflet.
Astăzi este Ziua Tricolorului românesc: roșu, galben și albastru. Roșu reprezintă sângele strămoșilor vărsat pentru unitatea și libertatea românilor. Tricolorul românesc este steagul revoluției de la 1848 și ulterior devenit steag al regatului Român. Revoluționarii au cerut atunci libertate de sub ocupațiile străine și unirea românilor într-un singur stat. Data de 26 iunie a fost adoptată de către parlament ca și Zi Națională a Tricolorului.
Se unesc patrioții să explodeze sistemul politic care a colapsat România?
O imagine foarte interesantă a reușit să adune peste 6 500 de like-uri, aproape 1 000 de distribuiri și a avut aproape 1 500 de comentarii… până la acest moment. Este vorba despre o poză în care apare Călin Georgescu și George Simion, ambii cunoscuți românilor pentru implicarea lor în lupta împotriva sistemului politic român care este responsabil de jaful executat asupra României în ultimii 30 de ani. Imaginea a devenit una controversată deși este însoțită de un mesaj simplu: „Urmează un dialog foarte interesant!” Dar ceea ce pare o simplă discuție purtată la Viena, cu siguranță arată a mai
Educația patriotică în familie si scoală – temei al iubirii universale
Nu am să înțeleg niciodată de ce „patria” a ajuns să fie un subiect de persiflare și chiar de dispreț și de ce „patrioții” sunt repudiați astăzi, în anumite medii, ca fiind „naționaliști”. Veți spune că și pe vremea lui Caragiale era așa, numai că atunci, gluma era glumă, iar țara era țară. Generația lui Caragiale – incluzându-l aici pe dramaturgul însuși – a construit România Întregită.Îmi vin în minte mereu, de câte ori aud astfel de remarci fără noimă, cuvintele lui Ion Creangă, din „Amintiri”: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele,
Preluat: https://curierulromanesc.ro/geniul-satanic-reloaded/