BOR se roagă pentru conducători, dar nu cheamă oamenii la vaccinare

Alăturarea Bisericii Ortodoxe Române la campania de vaccinare sună încurajator. Mi se pare chiar necesară și folositoare. Trebuie să fi apărut în urma unei solicitări din partea cuiva reprezentînd guvernul sau președinția. Și care solicitare trebuie să fi fost inițiată în urma temerilor care bîntuie printre compatrioții noștri. Multă lume se codește sau nu se va prezenta. Apelul și implicarea BOR ar putea fi salutare. Ar adăuga un sprijin important, mai ales acum, pe dezorganizarea existentă și scepticismul afișat de mulți mega „gînditori de ocazie”.

Zilele trecute, am aflat chiar despre distribuirea cu ajutorul preoților a unor materiale de popularizare. Nu m-am putut abține să nu zîmbesc cînd am auzit un slujitor al Bisericii spunînd că rolul său se rezumă la distribuție. Adică, să fie un fel de poștaș sau de Rodipet religios care duce spre credincioși un material laic!? Mărturisesc: nu m-am putut abține să nu zîmbesc. Mi l-am și imaginat pe Sofronie de la Cioara dînd răsculaților amănunte despre măsurile antiortodoxe decise de Imperiul Habsburgic. Dar, nimic despre luptă, despre drumul de parcurs, despre pericol și despre credința în salvarea neamului și a credinței, despre marele pericol care îi păștea pe românii ardeleni. O neimplicare a sa în tulburările din a doua jumătate a secolului 18 ar fi fost fatală. Ce-ar fi însemnat ca, după cîteva vorbe și lămuriri cucernice, călugărul Sofronie să se retrăgă în chilia sa modestă de la Cioara și să se roage pentru soarta răsculaților români?

De ce am dat exemplul lui Sofronie de la Cioara? Pentru că Cioara este un sat destul de apropiat de satul meu și de Orăștie (pe nedrept, acum se numește Săliște) și mulți dintre noi nu știu mare lucru despre lupta acestui călugăr pentru limbă, credință și neam. Iar curajosul monarh ardelean de prin părțile noastre a acoperit cu faptele sale mai toată zona Hunedoarei și a Albei, de la Brad la Zlatna, de la Vințu de jos și la Hunedoara. N-o să uit nicidoată privire ageră a lui Sofronie de la Cioara dintr-o icoană pictată pe pereții uneia dintre mănăstirile din nordul Moldovei. Doi ochi de vultur întărîtat care străjuie un nas coroiat ca o sabie, coborît pînă deasupra unei guri care nu trădează lene, slăbiciuni și pofte ne priveau amenințător.

Cine știe povestea acestui mare luptător ardelean pentru credință și pentru neamul românesc ar putea crede că, într-o bună zi, încruntatul călugăr va coborî din picturile bisericești și va începe să ceară socoteală pentru toate nepăsările și lașitățile noastre.


Figura și tăria sa de caracter mi-au venit în minte cînd l-am văzut pe două televiziuni pe IPS Teodosie Snagoveanul vorbind despre implicarea bisericii în combaterea pandemiei. Cu ochii săi mici și jucăuși, de viezure încolțit, descurcărețul episcop al Tomisului (cel care se „actoricește” exagerat în fiecare an cu aducerea Luminii Pascale cu barca de pe mare) se străduia să ne transmită ceva de-a dreptul neclar. Nici că că, nici că că!?

Ca să nu cad în păcatul aproximării, reproduc declarația sfinției sale dată pe mai multe televiziuni și reprodusă și de Agenția de știri Mediafax:

”Cu privire la vaccinare, noi nu spunem nici da nici nu. Și cu adevărat este aici competența medicilor. Cum să spun eu că sunt competent în privința vaccinului? Orice extremism nu este de bun augur. Nici vaccinați-vă toți, nici nu vă vaccinați. Doar orice pacient ia de la medicul său o recomandare pentru un vaccin, pentru o boală. Ca să se controleze ia o trimitere la un specialist. De aceea, iată, cum spune Sfântul Pavel: Bine este și așa și invers. De aceea, fiecare este liber să o facă. Nu putem interzice, dar nici nu putem promova, că nu suntem specialiști.” (IPS Teodosie Snagoveanu)

Și părintele Constantin Necula (profesor la Institutul de Teologie de la Sibiu) spunea marți seara, la Romania 9, că vaccinarea este o problemă personală:

„Este o chestiune de intimitate personală între mine și medicul meu de familie, iar mai nou între mine și angajatorul meu”.

Iar despre susținut campania de vaccinare, același părinte Necula afirma în altă parte că:

„E momentul să-i lăsăm pe profesioniști să vorbească, dar să-i învățăm cum să vorbească, pentru a fi înțeleși” (prof Constantin Necula)

Ce să înțelegem din aceste declarații? Că Biserica Ortodoxă Româna sprijină combaterea pandemiei numai cu distribuirea de materiale și cu rugăciuni?  Nu cumva situția de criză pandemică și pericolele care amenință populația României cer o implicare mai hotărîtă? Și în orașe și în mediul rural, și nu numai în altar ! Pandemia este o molimă care afectează o mare parte a populației (dacă nu chiar toată populația) iar mobilizarea la vaccinare (nimeni n-a impus obigativitatea) poate fi egală cu o implicare socială egală cu salvarea comunității.

Vaccinarea anti-Covid este o decizie individuală, dar combaterea pandemiei devine o cauză (obligație) comunitară, în care BOR ar trebui să se implice mult mai mult decît prin rugăciune și distribuirea de broșuri. Nu în stilul în care a făcut-o în anii comunismului, ci în cel în care oamenii luminați ai bisericii s-au așezat în fruntea comunităților și le-au încurajat, chiar condus, pe calea salvării ființei națioanle.