Pe ce te bazezi, mă, al lu’ Parizianu’? – George Simion

Auzindu-l, luni, 18 mai 2020, pe Ludovic Orban în Parlament, am crezut că s-a dus la tribună doar pentru a citi unul dintre articolele mele, scrie analistul economic Petrișor Peiu.

Ne-a spus că “pregătește un plan de reconstructie economică pe baze sănătoase, care să pună în prim-plan investițiile”, ne-a indicat clar că “ce se poate produce în România trebuie produs în România”. Acum suntem siguri că a aflat și el că “în agricultură suntem dependenți de numeroase produse de import” și că “exportăm lucruri cu valoare adaugată minimă, și chiar și acești bani puțini nu intră în buzunarul fermierului” (video: AICI).

Ba mai mult, am aflat de la prim-ministrul nostru ca “avem cupru, trebuie sa producem aici produse cu valoare adaugata, nu sa exportam cupru in China cum facem acum”, dupa ce ne vorbise, cu doua fraze mai devreme, despre gazul din Marea Neagra care merita o industrializare mai buna decat simpla lui ardere. Parca nu a amintit de irigatii sau, poate, nu am auzit eu bine ca era echipat cu masca, model Arafat 2020.

Mărturisesc ca, pentru o clipa, l-am crezut si eu pe premierul nostru. Apoi l-am intrebat, retoric, desigur, dar impreuna cu Marin Preda: “Pe ce te bazezi, dom’le?”.

Oare premierul o fi stiind ce scrie in bugetul de stat pe care l-a adoptat propriul guvern? Hai sa ii amintim pe ce cheltuie domnia sa banul public:

Cea mai mare cheltuiala este cu asistenta sociala – 131 de miliarde lei, apoi cu salariile – 110 miliarde de lei, cu intretinerea statului (chirii, benzina si alte mizilicuri) – 51 de miliarde lei, 14 miliarde plateste pe ratele la credite, 37 de miliarde ii transfera la baronii locali si doar mai putin de 49 de miliarde merg catre investitii, dintre care doua treimi ar fi banii europeni.

Sa nu fi stiut prim ministrul nostru ca nu prea are bani sa faca investitiile de care spune?

Poate se va imprumuta? Da, sigur ca se va imprumuta, dar nu pentru investitii, ci pentru a finanta fix cheltuielile din legea bugetului, adica salarii, pensii (inclusiv speciale), banii pentru baronimea locala (PNDL) si alte mici surprize. O surpriza absolut delicioasa sunt cei 40 de milioane de Euro pe care guvernul a decis sa ii investeasca in bunastarea presei. Ceea ce nu stie, probabil, premierul este ca tot atat a luat statul roman pe Sidex Galati. O fi meritat oare sa dai un Sidex doar pentru a-l vedea pe Mircea Badea cu masca?

Pana una alta, sa vedem cat si cum se poate imprumuta tarisoara dirijata de Ludovic Orban si Klaus Iohannis. Romania are o mare foame de bani si trebuie sa se hraneasca. Tot ceea ce isi programase guvernul sa imprumute la inceputul anului 2020 era suma de 87 miliarde lei, adica deficitul bugetar (3,6% din PIB), 40,6 miliarde lei plus datoria ajunsa la scadenta si programata sa fie refinantata, in suma de 46,3 miliarde lei. Isi propunea guvernul atunci ca 55% din acesti bani sa fie culesi de la bancile din Romania si 45% din emisiuni de obligatiuni pe pietele externe (sursa: AICI). A venit corona-criza in martie si deficitul bugetar a fost crescut de guvern, prin rectificare bugetara, de la 40,6 miliarde lei la aproape 73 miliarde lei. Adica in loc de 87 miliarde de lei de imprumutat am ajuns la 120 miliarde de lei. S-a mai consumat din criza. Autoritatile au “invatat sa traiasca cu COVID-ul” la Palatul Victoria, au aparut prognozele FMI si ale Comisiei Europene si guvernantii par sa isi asume astazi un deficit bugetar de peste 8%, adica au mai adaugat la imprumuturile pe care le au de luat inca vreo 20 de miliarde de lei, ajungand pe la 140 miliarde de lei. Adica am avea nevoie de aproape 30 de miliarde de Euro, din care vreo 12-13 miliarde de Euro de pe pietele externe. E mult, e putin? Pai cam 13% din PIB…

Problema mare e ca acesti bani costa si costa cam mult. Daca vorbim de imprumuturile in lei, iata costurile la care se imprumuta statul, in functie de termenul pe care face imprumutul respectiv:

Si, fatalmente, hai sa ne comparam cu colegii nostri, unguri si polonezi. Iata dobanzile pe care le plateste Budapesta:

Si cele platite de Varsovia:

Adica pe noi ne costa de doua ori mai mult sa ne imprumutam decat pe unguri si de trei ori mai scump decat pe polonezi!

Cat priveste imprumuturile in Euro, in ianuarie, Ministerul Finantelor a imprumutat 3 miliarde de euro de pe pietele externe, in prima emisiune de obligatiuni in euro din 2020, structurata pe doua transe, una cu scadenta pe 12 ani, iar cealalta pe 30 de ani. Pe transa de 12 ani, dobanda este formata din nivelul mid swap (MS)+180 de puncte de baza, iar pe transa de 30 de ani, nivelul MS+285 puncte de baza. In mai, dupa patru luni, statul roman s-a imprumutat la scadente mai mici si la dobanzi mai mari: 3,3 miliarde de Euro, intr-o emisiune de eurobonduri structurata pe doua transe, 5 si 10 ani, imprumutul pe 5 ani avand un nivel al dobanzii format de MS+310 puncte de baza, iar cel pe 10 ani un nivel al dobanzii de MS+380 de puncte de baza.

Spre comparatie, in aprilie, Budapesta a imprumutat si ea 2 miliarde de Euro, intr-o emisiune cu 2 maturitati, 6 si 12 ani. La cea de 6 ani va plati o dobanda de MS+160 puncte de baza, iar la cea pe 12 ani va plati o dobanda de MS+180 puncte de baza (sursa: AICI). Asadar, regula e simpla si se verifica: ne costa de doua ori mai mult decat pe unguri sa ne imprumutam!

Mai trebuie sa stiti ca datoria publica a crescut in primul trimestru al acestui an cu 28 de miliarde de lei fata de ultimul trimestru al anului trecut, de la 373 miliarde de lei in decembrie 2019, la 401 miliarde de lei, la sfarsit de martie 2020, 38% din PIB. In doar trei luni din an, administratia publica a majorat datoria publica cu 28 de miliarde lei – aceeasi suma imprumutata de-a lungul unui an, intre decembrie 2017 si decembrie 2018.

Si daca tot am ajuns aici, sa mai incasam o veste proasta: exista posibilitatea sa nu ne mai putem imprumuta in Euro, pentru ca am putea ajunge cu ratingul la niveluri la care investitorii vor stramba din nas (categoria “junk“), avand perspective negative la toate cele trei agentii de rating:

Si nu, nu are nicio legatura cu criza coronavirus. Pentru ca iata tablourile de rating ale Ungariei (dreapta) si Poloniei (stanga):

E clar ca ungurii au ratinguri cu o treapta peste noi si perspectiva stabila, iar polonezii sunt deja in alta grupa valorica, cu ratinguri care incep cu “A” si cu perspective stabile.

Inca o data o spun: dobanzile mari la care ne imprumutam si ratingurile proaste pe care le avem nu au legatura cu criza epidemiologica. Dovada? Iata cum a evoluat dobanda la creditele pe 10 ani in ultimele 6 luni pentru Romania:

Dobanda la care ne imprumutam este astazi mai mare decat acum 6 luni la creditele pe termen lung si ceva mai mica pe termene scurte.


Iata cum arata acelasi grafic la unguri:

Și pentru Polonia:

La polonezi, dobanda la care se imprumuta este mai mica decat acum 6 luni pentru toate maturitatile, adica economia lor este vazuta azi mai bine decat in noiembrie 2019. La unguri, dobanzile platite azi sunt mult mai mari decat cele platite acum 6 luni pe termen scurt (pana in 10 ani) si mult mai mici decat cele platite acum 6 luni pe termen lung.

Concluzia: neincrederea in Romania creste pe termen lung, ceea ce indica faptul ca avem probleme structurale, pe care nimeni nu crede ca le vom inlatura sau atenua in urmatorii 10 ani.

Si revenim de unde am plecat, de la modul cum arata bugetul tarii, “secretul” pe care il stie orice bancher din lume: salariile bugetarilor si asistenta sociala vor consuma, in 2020, 67% din toate veniturile consolidate ale bugetului, de sase ori mai mult decat investitiile. De ce sa dai bani ieftini Romaniei? Sa ii cheltuie prost? Nu mai bine creditam Polonia sau Ungaria?

In 2019, Romania a exportat produse alimentare si animale vii de 4,77 mld. Euro, in timp ce importurile au fost de peste 6,7 mld. Euro. Importam cam doua treimi din carnea de porc consumata. Ar fi nevoie de niste subventii pentru fermele de porci si o mai sanatoasa abordare a pestei porcine? Ar fi, dar porcii nu voteaza, mai bine sa dam bani baronilor sa-i risipeasca la PNDL, ca doar primarii “aduc voturi”.

Produsele chimice sunt responsabile de jumatate din deficitul comercial la bunuri al Romaniei de 17 miliarde de Euro in 2019. Ar fi nevoie sa facem ceva cu gazul si titeiul pe care le avem? Ar fi, dar nu putem sa-i suparam nici pe OMV, ca se supara cancelarul austriac Kurz si nu mai intram in spatiul Schengen in urmatorul mileniu. Cat sa-i rugam pe cei de la Romgaz sa investeasca ceva, iarasi nu putem ca de-abia l-am adus pe directorul lor Volintiru la noi in partid.

Dupa 13 ani de la aderarea la Uniunea Europeana, Romania a ajuns de la aproape 3 milioane de capete de bovine in 2006 la 2 milioane de capete de bovine in 2019. Am avea nevoie sa crestem vite cu zecile de milioane de tone de cereale pe care le exportam prosteste? Am avea, dar nu avem forta de munca, am trimis-o la cules de sparanghel in curte la matusa Angela din Berlin.

Am putea sa investim in productia de medicamente? Am putea, dar cum mai hranim activul de partid care face exporturi paralele? Oameni buni, va dati seama ca, de sase luni, un guvern din mileniul III nu e in stare sa asigure un medicament ieftin (Euthyrox, costa vreo 10 lei) necesar ca aerul pentru 5% dintre romani? Nu exista nicio dovada mai buna pentru faptul ca niciun politician de la Bucuresti nu da doi bani pe propriul popor.

Sa ne aducem aminte si de ce nu are Romania suficienti bani pentru a face investitii:

– Pentru ca plateste pensii special exagerate mult prea multor oameni (aproape 200.000)

– Pentru ca risipeste banii pe subventii catre primari ineficienti plantatori de panselute, dar care produc votuletele cu care se aleg politicienii

– Pentru ca guvernul ii protejeaza pe austriecii de la OMV sa ne taie industria petrochimica si sa tina gazele din Marea Neagra sub pamant pana ce vor primi aprobare sa le vanda oriunde altundeva, numai aici nu

– Pentru ca guvernul il cinsteste pe directorul de la Romgaz pentru ca a ratat investitia in constructia centralei de la Iernut

– Pentru ca partidele noastre au inventat un mecanism de protejare a firmelor de gaze franceze si germane impotriva consumatorului roman, mecanism numit banditesc ANRE

– Pentru ca guvernul nostru plateste din banii publici inselatoriile fratilor Micula

– Pentru ca ministrii transporturilor rup contracte de autostrazi, doar pentru a pierde apoi procese si a plati zeci de milioane de Euro ca “despagubiri”

– Pentru ca fiecare nou guvern aduce in sistemul bugetar un plus de cateva zeci de mii de amante, nepoti si cumetri

– Pentru ca niciun ministru al muncii nu stie sau nu vrea sa ne spuna cati romani lucreaza la stat

– Pentru ca guvernul se multumeste cu o alocare de bani europeni pe locuitor mult mai mica decat a ungurilor sau a polonezilor.

Asa ca, dragi cititori, sa nu credeti promisiunile actualului guvern decat pana la alegeri. Dupa ce va veti face datoria de cetateni si veti vota constiinciosi cu PNL sau cu PSD, veti afla ca tocmai ce s-au terminat banii de investitii si veti astepta pana la urmatoarele alegeri pentru a mai auzi asa niste promisiuni frumoase.

Daca Ludovic Orban ar fi vrut sa faca si altceva decat promisiuni ar fi impozitat pana acum pensiile speciale, ar fi redus cu cel putin un sfert numarul urias al bugetarilor, ar fi anulat concesiunea OMV pentru gazele din Marea Neagra, i-ar fi cerut Angelei Merkel sa trimita in tara niste lazi de Euthyrox in schimbul culegatorilor de sparanghel si poate i-ar fi dat peste mana si electricianului Chirita de la ANRE, care codoseste preturile de la scumpirea gazelor, botezata “liberalizare” pentru fraieri. Dar Ludovic Orban a preferat sa continuE absolut toate practicile guvernelor Dragnea, nu a iesit cu niciun pas in afara tiparelor trasate de Dancila sau Tudose.

Ba mai mult, ni se vinde iar politica “Vom face totul!”. Ni se spune, a mia oara, ca “vom avea” un plan. Cand vom avea? Dupa ce se termina criza si o sa vina iar vremea respectarii deficitelor de 3%. De ce tot timpul trebuie sa promiteti pentru un viitor imprecis? De ce sa nu faceti acum ceea ce ne propuneti pentru alta data?

Si-uite asa, am avut o revelatie: desi Caragiale a murit in 1912, personajul sau Coriolan Draganescu din schita “Tempora”, publicata fix acum 120 de ani, este inca viu si va trai mult timp de aici inainte. Guvernantul roman este intruchiparea perfecta a lui Coriolan Draganescu: anul trecut, cand era in opozitie “avea inteligenta vie, caracter de bronz, temperament de erou; pe langa acestea, natura-l inzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibila“. Asemenea lui Caragiale, ma gandeam anul trecut ca “acesta si-a intarziat intrarea in lumea terestra cel putin cu doua-trei sute de ani. A! el trebuia sa se nasca pe timpul cand tirania sugruma popoarele, cand nu erau inca proclamate drepturile omului, cand lumea gemea cu grumajii striviti sub calcaiul despotismului“. Dar cand se afla in fruntea tarii, ajunge invariabil un demagog desavarsit, un eminent artist al artei de a te minti privindu-te fix in ochi…

Si precum ziarul “Amicul Poporului” era plin de laude la adresa tanarului student Coriolan, la fel este guvernantul nostru gratulat de catre publicul nostru cu pieptul plin de sperante cand se afla in opozitie si la fel este de dezamagitor cand ajunge la putere.