De luni, începe o perioadă cumplită. Nu doar de restricții. Se amplifică și neîncrederea în cei care ne conduc. Și teama celor care trebuie să se protejeze. Și numărul celor bolnavi. Inclusiv personalul medical va fi supus unor încercări care, în multe cazuri, vor merge pînă la limita suportabilității. În mod normal, ar trebui să ne unim într-o solidaritate de criză. Așa ne-am strîns la cutremurul din 1977, la diferite inundații, la invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice. La fel, România s-a strîns ca o mînă încleștată în decembrie 1989.
Mă tem că de data aceasta nu are cine ne uni. Ne lipsește omul. Perioada de criză oricît ar fi de periculoasă nu ne solidarizează. Mai degrabă ne desparte. Președintele Klaus Iohannis a pompat în societatea românească atît dihonie încît nu a mai rămas energie nici pentru speranță.
Poate că numai o nenorocire mai mare decît o asemenea pacoste să ne miște simțămintele patriotice și să-i trezească pe cei care să vorbească în numele compatrioților noștri. Iohannis și Orban, oricîte microfoane și camere ar avea în față, vorbesc numai pentru ego-ul lor chinuit. Mă îndoiesc și de coerența măsurilor luate de guvernul Orban. Ne aflăm în fața unei cete încropite, nu a unui guvern cu un program benefic și mobilizator. Măsurile scremute de o gîndire îngustă și egoistă stau la baza stării de neîncredere. Sporesc mînia și dihonia. Închiderea piețelor a stîrnit mai multă mînie decît defilările cu cătușe și arestările programatice.
În toată Europa, măsurile luate de guverne mai deștepte sau mai proaste decît al nostru bagă groaza în populația bătrînului continent. Ce este de făcut? Circulă tot soiul de idei, de soluții năstrușnice, de ipoteze care mai de care.
Nu ne rămîne decît un lucru simplu. Să ne străduim a ne păstra luciditatea necesară supraviețuirii și să încercăm să ne protejem după toate regulile și cu toate mijloacele existente. Și, în egală măsură, să încercăm să-l protejăm și pe aproapele nostru, indiferent că este din familie, un trecător necunoscut sau un dușman încrîncenat.
Ar fi o soluție la îndemîna fiecăruia și punctul de pornire al unei solidarități de popor dezbinat de politicieni.
Preluat: https://www.cotidianul.ro/solidaritate-de-popor-dezbinat/