M-aș fi mirat ca președintele nostru de lemn, mare frecător de mentă politică, să piardă ocazia să iasă la rampă cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la desfășurarea Mineriadei din iunie. Se vede de departe că marcarea evenimentului a fost făcută numai pentru el și pentru echipa sa de zgomote, instigată de bietul și caricaturalul vopsit Ceaușescu. De parcă numai ei doi ar fi singurii supraviețuitori! Restul s-au dus, iar ei sunt moștenitorii și rezervatarii unui ideal. Pe naiba!? Prostovanii care îi scriu lui Iohannis rolul, ca să dea din mînă și din scîndura maxilarelor, i-au spus că Piața Universității este un „testament”. O fi, pentru cei plecați să facă pe șoferii și traducătorii la exporturile de copii din anii 90! Dar, în nici un caz, un testament pentru societatea românească! Și, mai rău, mediocrii săi speechwriters au redus Piața Universității la o manifestație studențească de la care ne-a rămas cică un „testament”. Bulamacii de la Cotroceni confundă „testamentul” cu ”programul”.
Evenimentele din Piața Universității au reprezentat o răbufnire democratică a elitei românești (atîtă cîtă și cum era ea), un program de decomunizare a țării și a structurilor statului totalitar. În acest program, intelectualii și tinerimea universitară au inclus, imediat, ca prevederi de referință și punctele Proclamatiei de la Timișoara, și mesajele intelectualilor din provincie, veniți la București, și fricile bucureștenilor din cartiere, speriați de parcursul schimbărilor din societate. Și care, cele mai multe s-au și adeverit!
Nimeni nu i-a lăsat lui Klaus Iohannis un „testament”, să preia el controlul asupra României cu ajutorul noii Securități. Nimeni nu a pledat pentru instalarea în fruntea țării a acoperiților de tip Traian Băsescu și a aventurierilor de țeapa Elenei Udrea. Adriean Videanu sau Victor Ponta! Din păcate, în naivitatea acelei perioade post-decembriste, protestele stradale și, mai ales, cele din Piața Universității erau doar foruri de exprimare liberă, în vreme ce, prin birourile din instituțiile statului, aceiași oameni (vechii activiști) își schimbau funcțiile, denumirile și responsabilitățile, consolidînd menținerea controlului asupra României.
De ce a redus Klaus Iohannis împlinirea celor 30 de ani la prezența sa și a cîtorva figuranți înPiața Universității? Din aceeași boală a ego-ului său lemnos! El este țara și el este istoria! Mai bine îi convoca și pe Eduard Hellvig, pe George Maior și pe Virgil Măgureanu, pe Florian Coldea și cei din gașca lui Gioni Popescu (pentru că mafiotul s-a prăpădit) și ar fi anunțat populația:
– Noi conducem și cu noi negociați!
De programul civic și democratic al Pieții Universității s-a ales praful. Din acele fierberi a rămas doar cea mai frumoasă frîntură dintr-o utopie politică românescă. Toți cei care au fost acolo în fiecare zi realizează asta. Probabil că n-ar accepta să participe la nici o festivitate, organizată indiferent de cine. N-ar fi decît un prilej de întristare în fața anilor trecuți fără mari progrese în societate. Iar minerii folosiți ca niște animale de pradă asmuțite pe cetățeni și-au încasat „solda”. Au rămas pe drumuri pentru totdeauna!
De mai multe ori m-am gîndit să pun pe hîrtie o înșiruire a greșelilor pe care le-am făcut de la 1 ianuarie 1990 și pînă astăzi. Sunt destule. Unele au contat. Altele au trecut neobservate. Ar fi ca un decont care m-ar copleși și pentru care nu știu cîți oameni din acea perioadă sunt disponibili.
Dar, cea mai mare tristețe pe care nu o pot evita vine de la faptul că, de niște ani, în numele celor care au manifestat în Piața Universității pentru ca țara să urmeze un traseu democratic (iar nu ”un comunism cu idealuri mai puțin întinate” -cum zicea Ion Iliescu în decembrie 1989 despre Ceaușescu) vorbesc și dictează niște imbecili agresivi, niște anti-comuniști primitivi și răi. Unii nici măcar n-au prins o zi din ”Epoca de Aur”. Sub umbrela a două-trei propoziții importate de peste Ocean, ei ocupă tribunele ca niște arhitecți ai unui proiect de țară din care nu se înțelege nimic.
Preluat: https://www.cotidianul.ro/mineriada-si-foloasele-ei/