În loc să risc tot felul de presupuneri (o foame nebună domină televiziunile!) despre rezultatul alegerilor americane, mă gîndesc să nu treacă prea multă vreme de la anunțul președintelui Consiliului Județean Bihor. Ilie Bolojan, abia ales președinte la Bihor, a anunțat că, de la 1 decembrie, va micșora cu 50% numărul funcționarilor publici din subordine. Nu reproduc afirmațiile lui Ilie Bolojan, cunoscut, mai ales, pentru uriașele schimbări în bine dirijate la Oradea în anii în care a fost primar. Știrea a apărut prin cîteva locuri, dar n-a stîrnit cine știe ce valuri, în ciuda faptului că fostul primar de Oradea a anunțat că „nu vom înlocui politrucii altora cu politrucii noștri”.
Probabil că mulți s-au mulțumit să treacă informația la „inițiative marca Bolojan”. Dar n-a trecut mult și Romeo Dunca, tot liberal, ales și el președinte de CJ, dar la Caraș-Severin, a vorbit tot de reduceri de personal.
Din păcate, intenția celor doi a trecut peste țară ca umbra peste vale. O economie cu patru milioane de angajați întreține aproape două milioane de funcționari publici ineficienți, dar mult mai bine plătiți. Între aceștia intră și serviciile, armata și poliția. Cifrele sunt aproximative dar tot trădează o enormitate. În cazul acestora, transparența este ca la gheață. Nu vezi niciodată totul. Vedem, în schimb, împrumuturile uriașe făcute aproape zilnic de Ministerul Finanțelor. Sumele împrumutate pentru supraviețuirea acestor structuri de stat umflat vor apăsa generații întregi. Miliarde de euro dispar în nisipul acestui unui stat greoi, ineficient, birocratic, retardat în materie de tehnologie, ineficient în relația cu cetățeanul șamd. Nu am scris „corupt” în mod intenționat. Este un loc comun de-a dreptul enervant. Acest mecanism uriaș, suficient sieși, nu va accepta niciodată probele și sancțiunile pe seama slăbiciunilor sale. Poate o revoluție sau o tragedie de proporții, dacă ar mai putea duce la scurtarea nasului și la micșorarea buzunarelor sale. Toate încercările unora de a provoca diminuarea bugetelor publice pentru structurile mamut ale statului au eșuat sau s-au sfîrșit în derizoriu. Au căzut în Justiție sau la Curtea Constituțională a României. Dacă s-au blocat acolo, bunăstarea, lenea și disprețul funcționarilor publici rămîn o piatră grea, și de cursă lungă, pe umerii economiei și ai societății românești: Suntem o lume care se îngreunează cu fiecare zi care trece. Slăbiciunile omenești și sărăcia contribuie la supradimensionarea statului. Tot cetățeanul visează să-și vadă copilul într-o funcție bine plătită de la bugetul supergeneros. Prost să fii să hămălești pentru o jumătate de leafă de paznic la o poliție locală! Salariile pentru cele mai neînsemnate munci plătite de la buget sunt duble față de majoritatea celor din privat. Boieria pe banii publici blochează dezvoltarea din domeniul privat. Degradează spiritul de competițe din toată societatea. Ridiculizează morala și anulează ordinea firii.
Ba, peste toate acestea, serviciie secrete pot desfășura activități eonomice sub acoperire, viciind competiția, contractele, prețurile și valoarea muncii.
Reconstrucția României, despre care se tot vorbește ca o promisiune electorală bună pentru păcălit alegătorii, nu se poate realiza cu majorări de pensii și salarii, ci cu o reducere drastică a bugetului public alocat instituțiilor gripate și superplătite, în raport cu toată eficiența societății. În mod obișnuit, toți cetățenii compară salariile din România cu lefurile „de afară” dar foarte puțini sunt gata să vorbească despre eficiența muncii lor. Și să înțeleagă că se mulțumesc doar cu rolul de forță de muncă subevaluată.
Fără priorități economice stabilite de stat și fără eliminarea serviciilor secrete din competița economiei de piață nu vom face decît să prelungim chinul unei societăți rămase cu partea sa întunecată în condiții de stat neeuropean. Și care, foarte ușor, poate deveni și nedemocratic!
Preluat: https://www.cotidianul.ro/pericolele-statului-umflat/