80 de ani de la răpirea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța

28 iunie 1940, vineri

Într-o zi de vineri a fost răstignit Hristos, pe nedrept, El, cel fără de greșeală.

Într-o zi de vineri a fost cedată Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, aproximativ 18% din suprafața României de atunci, teritorii locuite de 4 milioane de oameni, majoritatea etnici români.

În fața unui ultimatum brutal și nedrept al U.R.S.S., țara ai cărei conducători susțineau să reprezintă cea mai progresistă formă de orânduire socială, o clasă politică românească incapabilă de măreție și onoare și-a dat consimțământul la o infamie.

În anii precedenți sume mari de bani din bugetul țării au fost cheltuite pe achiziții destinate înzestrării Armatei. Majoritatea programelor de înzestrare au fost doar tunuri prin care politicieni veroși au deturnat banii publici către buzunarele clientelei de partid. Cu toate lipsurile, insuficient pregătită și categoric inferioară numeric, Armata Română a dorit să lupte pentru că, indiferent de deznodământ, așa era drept și cinstit în fața lumii, a istoriei, dar mai ales a românilor din Basarabia și Bucovina de Nord. Politicienii zilei, în frunte cu regele Carol al II-lea, au ales altfel.

Politicienii care controlează astăzi statul român nu vor organiza nicio manifestare, nu vor rosti nici un discurs și nu vor comemora în nici un fel acest moment nefast al istoriei noastre. Oameni croiți din aceeași stofă a lașității și la fel de meschini sufletește ca și cei care conduceau România cu 80 de ani în urmă vor ignora ziua de 28 iunie. Gândul lor este la achizițiile care urmează a fi făcute, la comisioanele care pot fi extrase, la alegerile care se apropie și în care poporul trebuie din nou amăgit.

Nu ne dorim, dar dacă prin cine știe ce hazard al Istoriei vom fi martorii unui alt cataclism geopolitic, probabil că România ar fi la fel de nepregătită și incapabilă să-și apare interesele, teritoriile și cetățenii. Nu putem sta pasivi și să fim atât de naivi încât să credem că ne vor apăra alții. Este datoria noastră, a tuturor celor care mai iubesc această țară și acest popor, să punem lucrurile în ordine, să ne recuperăm statul și să îl punem să lucreze în beneficiul românilor.

A.U.R. va acționa pentru îndreptarea consecințelor raptului teritorial și uman produs la 28 iunie 1940, va sprijini economic și cultural românii care au rămas în afara granițelor țării, pentru ca aceștia să-și poată păstra identitatea națională și va face demersurile necesare la nivel politic și diplomatic pentru unirea celor două state românești.

Lasă un răspuns