Astăzi, 21 iunie, este solstiţiul de vară în emisfera nordică, adică este cea mai lungă zi din an.
Solstiţiul de vară are loc astăzi, la ora 12:14, ziua de 21 iunie fiind cea mai lungă din an şi marcând începutul verii astronomice.
La Solstiţiu, soarele se ridică deasupra orizontului într-un unghi de 90 de grade, aceasta fiind cea mai lungă zi, urmată de cea mai scurtă noapte a anului.
După momentul solstițiului de vară, durata zilei va începe sa scadă, iar a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstițiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.
Denumirea de solstiţiu („Soarele stă”) este dată de faptul că, la data respectivă, are loc schimbarea gradientului mişcării Soarelui în raport cu declinaţiile acestuia.
Crepusculul are durata maximă din an, iar, la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungeşte toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopţi albe”.
Energia solstiţiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, vitalităţii, creativităţii şi belşugului. De-a lungul timpului, au existat numeroase ritualuri pe care oamenii ţineau să le îndeplinească în această zi specială, iar unele dintre ele s-au păstrat chiar şi în prezent.
Tradiţiile şi obiceiurile cu referire la această zi au rădăcini străvechi, fiindcă cea mai lungă zi a anului a fost considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare, când există un anume moment în care toate stihiile stau în cumpănă, o zi a absolutului, înscrisă sub semnul focului, care este simbolul soarelui.
Îmbăierea în lacuri sau râuri avea un efect curativ, dar constituia şi un ritual de renaştere.
În unele regiuni, spălatul cu roua adunată în ajunul solstiţiului reprezenta o practică magică de frumuseţe, iar în altele, îmbăierea în apa cu ierburi din noaptea solstiţiului reprezenta o cură de refacere a sănătăţii şi vigorii
Atotputernicia soarelui de la solstiţiu se celebrează, la români, prin focurile de Sânziene, aprinse pe locul cel mai ridicat.
Încinşi cu brâuri de pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri care ar fi să vină.
Tot de momentul solstițiului de vară este legat și un ritual de transformare a unei bijuterii din aur în talisman norocos.
Din cele mai vechi timpuri, solstiţiul de vară a constituit un prilej de bucurie şi de sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei.
La început, serbarea coincidea cu data solstiţiului, adică 21 iunie. Mai târziu, ceremonialul fiind considerat de către biserică drept păgân, a fost mutat pe 24 iunie – ziua dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.
La români, solstițiul de vară este legat de sărbătoarea Sânzienelor, din 24 iunie.
CALENDAR POPULAR – VARTOLOMEUL GRÂULUI
Ziua solstiţiului de vară pe stil vechi, când se spunea că începe să se usuce rădăcina grâului şi să se coacă bobul în spic, se numea Vartolomeul Grâului. Denumirea acestei reprezentări mitice a fost preluată de la Sfântul Apostol Vartolomeu din Calendarul ortodox.
Pe stil vechi, ziua de celebrare a acestui sfânt corespundea cu solstiţiul de vară. De aceea, Vartolomeu era un important hotar în scurgerea anuală a timpului: ziua şi insolaţia începeau să scadă, în pădure se răsucea frunza pe ulm, plop şi tei, iar noaptea apărea pe cer constelaţia Găinuşa.
Ca personificare a zilei ce-i poartă numele, Vartolomeul Grâului avea trăsăturile unui aprig zeu care îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua: bătea piatra, stârnea furtunile şi vijeliile. Prin corectarea calendarului şi trecerea sărbătorilor de pe stilul vechi pe stilul nou, importanţa agrară a Vartolomeului Grâului s-a diminuat.