De ce nu am făcut nicio faptă bună?

Vorbesc în articolul de față de ce consider că nu am făcut nicio faptă bună, din punct de vedere ortodox.

Întâi, prezint un fragment:

„Ce altceva aș putea să-ți dau, Doamne?”, a întrebat, nedumerit, iubitorul de Hristos. „Dăruiește-Mi păcatele tale!” Fericitul Ieronim, cu inima înfrântă a început să plângă. El a întrebat printre lacrimi: „Și la ce-Ți trebuie, Doamne, păcatele mele?” „Vreau să le iau asupra Mea!”

Sursa: „Dă-Mi păcatele tale!” | Doxologia.

Apoi un altul:

Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din țarină: Vino îndată și șezi la masă?
Oare, nu-i va zice: Pregătește-mi ca să cinez și, încingându-te, slujește-mi, până ce voi mânca și voi bea și după aceea vei mânca și vei bea și tu?
Va mulțumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu.
Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.

(Luca, 17:7-10)

Ce element constituie o faptă bună?

  • Cadrul (nevoia faptei bune,

 » Citește tot articolul pe Rostonline.ro

Lasă un răspuns