În ziua a doua de Crăciun, la 26 decembrie, Biserica o prăznuiește pe cea care a dat naștere lui Hristos Dumnezeu, pe Maica Domnului.
Soborul Maicii Domnului este una din cele mai vechi sărbători în cinstea Maicii Domnului, care are loc a doua zi de Crăciun, 26 decembrie.
Obiceiurile pentru a doua zi de Crăciun spun ca în această zi, nașii trebuie sa își viziteze finii. Cei care uita de finii lor, nu vor avea parte de tot ce își doresc. E o zi în care rudele îndepărtate și cele prin alianță trebuie să se strângă laolaltă.
E interzis sa barfesti, sa injuri, sa uneltesti impotriva celorlalti. Cei care se razbuna sau doresc sa isi incheie socotelile cu cei din jur astazi vor suferi pierderi.
Nu e bine sa speli haine in aceasta zi, pentru ca apa varsata pe rufe o vei folosi pentru vindecarea ranilor. De asemenea, e o zi in care nu se munceste. Oamenii care muncesc in ziua cand e cinstita Fecioara Maria nu vor mai avea nicio zi libera tot anul.
Pentru cea de-a doua zi de Craciun, in fiecare zona din tara s-a impamantenit un obicei specific. In Bistrita Nasaud, oamenii colinda casa preotului, iar in Alba feciorii isi cheama mandrele la joc.
Fetele si flacaii joaca pe 26 decembrie pentru a se bucura de tineretea lor. Se spune ca persoanele care danseaza cel mai mult si cel mai aprig vor fi sanatoase tot anul.
În unele zone, se poartă dusul oameniilor „cu colacul” la naşi.
Colacul tradiţional constă din şapte pâini, două sticle cu ţuică, trei sticle de vin, un cocoş, trei pui sau alte orătănii (fazani, prepeliţe), o coastă de porc şi şapte coţi de trandafiri (cârnaţi) sau alte mărunţişuri.
Când ajung la casa naşului, finul sărută mâna naşei şi de trei ori se îmbrăţişează cu naşul şi spune „De la noi puţin, de la Dumnezeu mult!”.
Se mai spune că de la Crăciun şi până la Bobotează, în casa unde sunt fete de măritat nu se toarce, nu se coase. Că altfel nu se mărită.
Dacă a doua zi după Crăciun va bate tare vântul – se va strica recolta ce va să vie şi toamna următoare va fi furtunoasă şi ploioasă.
În aceste zile, tradiția și vechile almanahuri spun că se adoptau copiii orfani, rămaşi după războaie şi molime. Că, spune Scriptura, şi Sf. Iosif l-a primit în casa lui pe Iisus, chiar dacă nu îi era fiu, dar a primit vestea şi gândul bun cu smerenie şi bucurie.
Şi în zilele noastre, prin unele locuri se mai adoptă copiii, dar cel mai adesea sărmane animale rămase fără stăpân.