Cutremurul din martie 1977 rămâne în conștiința românilor ca un moment dramatic, în care peste 1.500 de persoane au pierit fără apărare sub zidurile prăbușite ale clădirilor din București.
Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est și de Nord, generând efecte puternice asupra solului, manifestate prin crăpături și alunecări de teren.
În acțiunile de salvare și refacere, foarte mulți oameni s-au alăturat autorităților, pentru a îndepărta dărâmăturile în speranța că persoanele surprinse mai pot avea o șansă. Mulți au lucrat ore în șir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise ajutoare din toată țara către zonele afectate.
Povestirile supraviețuitorilor marelui seism din seara zilei de 4 martie 1977 rămân semnale de alarmă pentru toți cei care nu au fost martorii sinistrului de atunci.
Cutremurul din 1977 (Cutremurul din ’77) a fost un puternic cutremur care s-a produs la ora 21:22:22 în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României.
A avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde (55 conform altor surse), 1.570 (1.578 conform altor surse) de victime, din care 1.391 (1.424 conform altor surse) numai în București.
La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat in București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.
Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria. În orașul Sviștov, trei blocuri de locuințe au fost distruse și peste 100 de oameni au murit.
Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din țară, la o adâncime de circa 100 km. Unda de șoc s-a simțit aproape în toți Balcanii.