Această săptămână este cea mai profundă perioadă liturgică din anul bisericesc, unică datorită slujbelor oficiate și semnificației evenimentelor comemorate.
Săptămâna Mare este diferită de cele 40 de zile de post care au trecut. Este cea mai veche perioadă de post din istoria Bisericii.
În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului.
În biserici se vor oficia în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl „petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere.
Fiecare zi are o semnificație aparte, în care credincioșii rememorează evenimentele din ultimele zile din viața pământească a Mântuitorului, înainte de Înviere.
Credinţele populare spun că cine îşi dă ultima suflare în Săptămâna Mare va merge în iad, pentru că „Raiul este închis”.
Postul Negru din Săptămâna Mare este ținut pentru a ne ține departe de boli.
În această sătămână mai sunt respectate câteva obiceiuri, precum: păstrarea liniștii, a tristeții generale, se fac focuri rituale, se respectă cu strictețe postul, nu se fac lucruri importante în gospodărie, se face curățenie în casă și curți, nu se muncește la câmp, se fac sau se cumpără haine noi pentru sărbătoare, se taie vitele și păsările pentru sărbători, tocmirea lăutarilor pentru hora satului, împărtășirea la biserică, iertarea reciprocă între oameni
În Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. „Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”