Unul dintre cele mai mari cartiere ca întindere din Oradea, Ioşia, există de mai puţin de o sută de ani. Totuşi, numele său este mult mai vechi şi face trimitere la lumea medievală de pe văile Crişului Repede şi Peţei.
BIHOREANUL vă arată ce-a fost vechiul sat Ioşia, cum a apărut şi apoi s-a extins cartierul cu acelaşi nume, din perioada interbelică până în cea comunistă.
A fost sat
Numele Ioşia este un derivat al unor denumiri medievale. În cartea „Oradea – cetatea Bihor”, istoricul Titus Livius Roşu arăta că vechiul sat Ioşia, numit Ewsy (Eusci) sau Ösi, se afla între Oradea şi Sântandrei, între văile Crişului Repede şi pârâului Peţa. Atestat în anul 1261, satul plătea dijmă (tribut) episcopului romano-catolic de Oradea „30 de cible de grâu” (circa 3 kg), semn că era destul de înstărit.
Aşezarea a continuat să fie menţionată în următorii 400 de ani. Era o moşie care, în 1324, a fost pusă zălog de proprietari pentru „40 de mărci de argint bun”, pentru a-şi plăti datoriile. Suma era mare, iar documentele medievale cercetate de istorici arată că satul Ioşia avea terenuri agricole cu grâu şi viţă-de-vie, precum şi mori de cereale. Până la urmă, a ajuns sub administraţia cetăţii Cheresig, care i-a numit stăpânii.
Din puţinele informaţii ulterioare se cunoaşte că a fost distrus în asediile turceşti din secolul XVII. Conscrierea camerală a comitatului Bihor din 1692 arată că Ösi era depopulat, alături de alte 132 de aşezări dispărute în acea perioadă, fie prin distrugere, fie prin contopirea cu alte localităţi.
Dar Ioşia n-a dispărut complet. Pe hărţile de secol XIX (foto) locul apare ca Pusta Ioşia, unde se aflau două mori de cereale pe malul Peţei şi un han, amplasat aproximativ în locul unde astăzi strada Aviatorilor se intersectează cu Calea Aradului.