Este trecut de ora 23. E cald în noaptea aceasta liniștită ce miroase a liliac de prin curțile caselor și blocurilor pe lângă care trecem. Felinarele luminează strada și plutește în aer o pace dincolo de cuvinte. Pâlcuri-pâlcuri, oameni purtând candele în mâini, merg toți în aceeași direcție – spre biserică.
E din nou Paștile. Și Hristos a înviat pentru noi. Este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea.
Oamenii curg în aceeași direcție și îmi dau seama dintr-o dată de unde vine această pace care învăluie totul, dincolo de cuvinte – ca niciodată, toți mergem către Hristos, să-I fim alături când înfăptuiește cea mai mare minune din toate timpurile, omorârea morții și Învierea Sa din morți, trecând din viața aceasta în viața veșnică, transfigurat, cu trup dumnezeiesc, nemuritor.
În fața bisericii noastre s-a adunat multă lume; rândul viu s-a întins pe toată lungimea curții și dincolo de gardul bisericii, așteptând cuminte să primească Lumina. În curând, curtea bisericii arată că o grădină minunată cu licurici mari – candelele aprinse, în mâinile oamenilor. Stau răsfirați, păstrând spațiul de siguranță, cu ochii țintă la pridvorul bisericii unde preoții,