De ce merge România cum merge. O întâmplare adevărată cu Părintele Sofian Boghiu și Profesorul Radu Ciuceanu și camaradul său, Starețul Gherasim Iscu


ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Dumnezeu mi-a hărăzit să cunosc oameni binecuvântați ai acestui pământ, mari români cum nu știu dacă va mai avea România prea curând, adevărați sfinți și eroi care mi-au dăruit cu generozitate și mie, păcătosul, din binecuvântarea lor. Între aceștia, Părintele Sofian Boghiu, Apostolul de la Antim, sfântul care m-a botezat, sau Profesorul Radu Ciuceanu, eroul anticomunist din Mișcarea Națională armată de Rezistență, de la care am învățat cum se prinde și se trage cu pistolul mitralieră din mers.

L-am cunoscut pe Profesorul Radu Ciuceanu pe 22-23 decembrie 1989, în focurile Bibliotecii Centrale și ale Palatului Regal, și, chiar dacă nu ne vedeam perioade mai lungi de timp, eram mereu la fel de apropiați. Ne auzeam sau ne întâlneam, dacă era nevoie, la orice oră din zi sau din noapte. În ultimii ani i-am fost într-un timp „consilier personal”.

După ce Poșta Moldovei i-a onorat cu timbre, ne-am gândit și noi, într-o zi, cum am putea să ne cinstim martirii și mărturisitorii din perioada comunismului, nu numai prin cărți și studii, pentru memoria publică de azi și a generațiilor viitoare. Am solicitat așadar Primăriei din Târgu Jiu conferirea Cetățeniei de Onoare post-mortem mucenicului Gherasim Iscu, starețul de la Tismana, salvatorul aurului României, care a fost condamnat împreună cu tânărul student Radu Ciuceanu și a sfârșit martiric în temniță, chiar de Nașterea Domnului a anului 1951, și Primăriei Capitalei același lucru pentru Părintele Sofian Boghiu, Apostolul Bucureștilor.

În fapt nu primăriile ar fi onorat memoria lor ci memoria mărturisitorilor ar fi onorat primăriile și orașele în cauză.

La Târgu Jiu nici cu pile nici cu tunul nu l-am înduplecat pe primarul Marcel Romanescu. Ba chiar s-a constituit și un mic grup de susținere a inițiativei Profesorului pentru camaradul său Gherasim Iscu, format din câțiva academicieni și scriitori, unii mai cunoscuți primarului PNL. Degeaba. Deși la telefon era miere, în Consiliu era fiere. În 2019, când a avut loc demersul, se împlineau 70 de ani de la condamnarea celor doi camarazi de luptă, suferință și jertfă. în 2021 s-au împlinit 70 de ani de la moartea martirică a Părintelui Gherasim Iscu. Primarul PNL nu s-a deranjat. Nu se deranjează el pentru opera lui Brâncuși și Calea lui închinată Eroilor, batjocorite prin delăsare și năclăială pe creier. De ce s-ar deranja pentru un… „bandit”?!

Dar mai „tare” a fost situația de la București, pe care o evoc acum, la 20 de ani de la urcarea la Ceruri a blândului iconar mărturisitor Sofian Boghiu și două zile de la intrarea în veșnicie a mucenicului luptător Radu Ciuceanu.

De analale „statului de strâmb” care ne sufocă. Prin prostie,

 » Citește întreg articolul pe www.activenews.ro