Scrisoare deschisă a copiilor pentru autorităţi: „Generaţia pandemiei a încetat să mai viseze. Cum vom putea recupera tot ce am pierdut?”

Scrisoarea este bazată pe mărturii colectate de la sute de copii din mediul rural, elevi din clasele I-XII care trăiesc în unele dintre cele mai izolate și sărace localități. Copiii transmit astfel mărturii directe privind efectul restricțiilor și al școlii online asupra sănătății lor mentale. Majoritatea acuză un nivel crescut de stres psihologic, în alte cazuri se poate vorbi de sentimente de înstrăinare, însingurare, neputință și descurajare, de deprimare și de pierderea interesului pentru școală sau chiar pentru viață.

 În ceea ce privește pierderile de învățare, scrisoarea copiilor din Consiliul Consultativ arată că acestea ar putea fi permanente. „S-au făcut foarte puține ca noi să recuperăm ce am pierdut, lucru oricum imposibil de realizat în întregime.”, spun copiii.

 În plus, izolarea la domiciliu a adus cu sine tensiuni în familie. Mărturiile copiilor vorbesc despre sentimentul de a te simți „ca o pasăre în colivie” și de lipsa comunicării dintre membrii familiei, care i-a înstrăinat pe unii de ceilalți.

Scrisoarea copiilor poate fi citită mai jos.

Către cei în care ne punem toate speranțele…

În atenţia:

Ministrului Educaţiei şi Cercetării, Sorin CÎMPEANU

Minstrului Muncii şi Protecţiei Sociale, Raluca TURCAN

Preşedintele ANDPDCA, Florica CHERECHEŞ              

Noi, cei ce vă scriem această scrisoare, suntem copii.

Pentru mulți, luna iunie înseamnă doar Luna Copilului. Pentru noi însă, această lună are o semnificație aparte. Pe 1 iunie s-au împlinit 445 de zile de pandemie. Au trecut 445 de zile de când viața noastră, a copiilor din mediul rural, s-a schimbat aproape cu totul. Am văzut și noi ce s-a întâmplat în lumea adulților: am văzut familii care și-au pierdut bunicii și familii suferind pentru că părinții și-au pierdut locul de muncă;

 » sursa: qbebe.ro

%d blogeri au apreciat: