Este o întrebare veche cât omenirea. Deși suntem înconjurați de ea, de ce nu pot oamenii să bea apă de mare? Nevoia de apă potabilă este următoarea în ierarhia biologică după aerul bun de respirat, iar Interesting Engineering explică de ce nu putem profita de această resursă inepuizabilă.
Aproape toate mamiferele terestre au evoluat bând din resursa mai precară de apă de pe Pământ și – din nefericire– au pierdut capacitatea de a bea apă de mare (dacă au avut-o vreodată).
Problema pentru mamiferele terestre ca noi este că apa de mare provoacă deshidratare. Despre puține se știe că beau uneori apă de mare, ca vidrele și leii de mare, dar nici chiar mamiferele marine ca balenele și delfinii nu profită doar de apa de mare pentru a se hidrata.
US Geological Survey arată că pentru a-și menține un echilibru corect de sare în corp, toată sarea în exces trebuie filtrată prin rinichi și eliminată prin urină.
Deoarece organismul nostru nu poate produce o urină mai sărată decât sângele, iar apa din ocean este de trei ori mai sărată decât sângele nostru, rinichii ar trebui de fapt să producă un volum de urină de trei ori mai mare decât cel de apă de mare ingerat. Pentru a procura această cantitate de apă, rinichii o vor extrage din surse disponibile din organism, precum celulele, ceea ce va duce la deshidratare și moarte – destul de repede.
Păsări ca pescărușii și albatroșii pot bea ceva apă de mare fără probleme. American Museum for Natural History informează că albatroșii au o glandă specială care filtrează sarea din apă și o elimină din cioc.
Scientific American notează că urina focilor și a leilor de mare este de 2,5 ori mai sărată decât apa de mare,