Muzeul Național de Istorie al României este deschis publicului doar în proporție de 20%, astfel că cea mai mare parte a patrimoniului zace în lăzi, cutii sau alte ambalaje, în camere sigilate de aproape 20 de ani. Clădirea care găzduiește muzeul are nevoie urgentă de consolidare, iar procesul de restaurare care ar fi trebuit să demareze în anul 2002 nu s-a încheiat nici astăzi. Dan Tanasă și-a exprimat indignarea față de modul în care autoritățile gestionează o instituție atât de importantă și a solicitat Ministerului Culturii să clarifice de ce stagnează procesul de consolidarea a MNIR.
Dan Tanasă arată, în solicitarea transmisă către Ministerului Culturii cât de sinuos a fost întreaga procedură și cât de multe obstacole au apărut încă de la început din cauza unui management defectuos:
„Muzeul Național de Istorie al României se află într-un interminabil proces de restaurare care afectează atât bunul mers al lucrurilor în cadrul intern la muzeului cât și din perspectiva circuitului turistic. Din presa națională reiese faptul că, în anul 2002, a fost contractată pentru prima oară o firmă de restaurare a muzeului pentru o sumă de aproximativ 4 milioane de dolari, termenul prevăzut al finalizării fiind anul 2006. După atribuirea lucrării, firma responsabilă a crescut prețul lucrărilor prin acte adiționale de aproximativ 75 ori, în anul 2005 dna. ministru Mona Muscă a cerut un audit la muzeu, iar ministrul care a urmat, Adrian Iorgulescu, a decis în 2006 să sisteze lucrările.
Din acest motiv, a fost nevoie de o decizie a instanței pentru a limpezi lucrurile, răspuns care a venit abia în anul 2012, astfel s-a reziliat contractul din 2002. Peste 4 ani, Ministerul Culturii a pus la dispoziție 100 de milioane de euro, bani împrumutați de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în cadrul unui concurs internațional de arhitectură pentru a găsi un proiect care nu doar să consolideze vechea clădire, ci să dea o cu totul altă față muzeului. Concursul a fost organizat cu ajutorul Ordinului Arhitecților din România, sub egida Uniunii Internaționale a Arhitecților, iar proiectele au fost jurizate de arhitecți cu o reputație internațională, veniți din 6 țări, dar și de directorului Muzeului, Ernest Oberlander”.
Deputatul AUR punctează că toate lucrările ar fi trebuit să fie finalizate din 2020, când muzeul urma să fie deschis deschis publicului larg. Stagnarea lucrărilor are un impact negativ și asupra turismului, potențial MNIR de a atrage turiștii fiind cu mult diminuat.
Dan Tanasă a solicitat Ministerului Culturii să clarifice situația și să transmită răspuns la următoarele întrebări:
- Când vor începe lucrările de restaurare?
- Care sunt elementele ce țin pe loc demararea proiectului?
- Ce soluții considerați oportune pentru deblocarea situației?
- Suma de 4 milioane de dolari atribuită în 2002 pentru restaurare, a fost restituită?
- Considerați că vă pot ajuta cu ceva anume?